Licența „A”
Cuprins
1.1. Solicitările psihice ale
sportivilor
1.2. Aspecte operaționale ale
concursului. Psihologia tacticii
1.3. Antrenamentul mental.
Etapele formării imaginilor mentale
Factorii solicitării psihice sunt:
1.
Subiectul solicitat;
2.
Situația solicitantă;
3.
Conținutul solicitării
4.
Modalitățile de reacție și adaptare la solicitări.
1.
Subiectul solicitat – sportivul este considerat ca fiind în situație, într-un spațiu
psihologice în care trebuie să se miște și în care întâlnește bariere pe care
trebuie să le depășească.
Subiectul dispune de patru
dimensiuni care îi potențează capacitatea de a învinge dificultățile:
a)
caracteristicile sistemului psihic integral: somatic,
psihic, comunicațional-social;
b)
gradul pregătirii specific-sportive, experiență
acțional-motrică;
c)
stările psihice actuale sau momentane;
d)
capacitățile sau deprinderile de autoreglare.
Caracteristicile acestea vor
constitui capacitatea psihică a
sportivului.
Pregătirea
specific sportivă constă, în principal, din stimularea potențialului de
adaptare și din formarea capacității de execuție, după modele operaționale care
conduc la deprinderi și obișnuințe.
Stările
psihice momentane reprezintă calitatea dispoziției, anticipărilor,
motivației și aspirației.
Calitățile, însușirile, aptitudinile
și deprinderile psihice angajate în diferitele genuri de solicitări:
®
sexul, vârsta, aptitudinile psihomotrice și motrice;
®
capacitatea de lucru, de efort, de adaptare și refacere,
deprinderile de reglare a efortului în raport cu starea proprie;
®
nivelul de pregătire fizică, tehnică, tactică, teoretică;
®
capacitățile cognitive – de căutare, recepție și
prelucrare a informației, de relaționare a ei cu stocul memoriei de lungă și
scurtă durată, de creativitate;
®
capacitățile conative – de stabilire rațională a
scopurilor, de organizare a programelor de acțiune, de activare la nivel optim
a capacităților, împreună cu deprinderile și obișnuințele de acțiune;
®
stabilirea comportamentelor motrice învățate și
supraînvățate;
®
capacitățile de autoreglare de sistem: deprinderi de
relaxare, antrenament mental, gândire pozitivă, concentrare, încredere în sine;
®
capacitățile de înfruntare a situațiilor dificile, de
conflict, de risc;
®
nivelul motivațional și capacitatea de control a
nivelului de aspirație;
®
trăsăturile de personalitate, ca activism, tărie de
caracter, colaborare cu partenerii, sârguință;
®
nivelul stărilor psihice actuale;
®
caracteristicile de rezistență somatică-osteoarticulară
și fiziologică-respiratorie, cardio-vasculară, metabolică, etc.
2.
Situația solicitantă
Clase de
solicitări
SOLICITĂRI (punct de vedere fenomenal) |
1. Specifice/particulare ale tipului de sport 2. Comune tuturor sportivilor: sistemul de pregătire 3. Situaționale, ele depinzând de tipul de sport, tipul de competiție,
gen de adversari |
|
SOLICITĂRI (punct de vedere decizional) |
A. Previzibile |
A.1. specifice, obișnuite, pentru care sportivul se pregătește în mod
curent și dispune de deprinderi de „înfruntare”. A.2. rare, pentru care sportivul se pregătește prin „anticipare”,
„modelare”. |
B. Imprevizibile |
Surprind și provoacă tensiune, anxietate, blocaj psihic și alte
dezadaptări. Pentru ele se formează „imunitatea” la surprize, prin tehnici
particulare. |
|
SOLICITĂRI (punct de vedere acțional) |
1. Subsolicitare, saturație, plictiseală. |
|
2. Suprasolicitare, stres, supraantrenament. |
Efectele solicitărilor se vor
exprima sub formă pozitivă și negativă.
Efectele pozitive țin de însuși
procesul dezvoltării, ca proces evolutiv.
Efectele negative privesc „consumul”
sau „costul”, dezadaptările, oboseala sau surmenajul. Ambele forme au aspecte
somatice-funcționale și psihice-comportamentale.
Tactica este activitatea prin care
sportivul desfășoară toate posibilitățile sale tehnice, fizice, psihice pentru
a dobândi rezultatele cele mai bune în condițiile și în fața unor adversari
diferiți.
Conținutul psihologic al tacticii
constă din organizarea comportamentului în funcție de situațiile concrete și de
pregătirea proprie a partenerilor și adversarilor.
Pregătirea psihică tactică se manifestă
prin priceperea pe care o dovedește sportivul de a-și prevedea și pregăti din
timp acțiunile, prin capacitatea de a modifica planul acestor acțiuni, folosind
și alte mijloace în raport cu condițiile concrete din timpul întrecerilor,
precum și prin abilitatea de a sesiza din timp și dejuca intențiile
adversarului.
Sportivul trebuie să participe la
concursuri în scopul dobândirii experienței, a deprinderilor de concurs, pentru
a folosi unele acțiuni și procedee tactice în mod experimental și abia în al
doilea rând pentru a obține anumite succese. În întrecerile sportive, gândirea
celor care iau parte la ele se îndreaptă tocmai spre rezolvarea unor probleme
în legătură cu mijloacele de ales pentru obținerea unui avantaj față de
adversar (în puncte, acțiuni, teritorial, moral) care apoi duce la succes.
Problemele tactice pot fi
soluționate teoretic, înainte de concurs, prin alegerea mijloacelor tactice
socotite ca indicate și includerea lor în planul tactic, după cum pot fi
rezolvate chiar și în timpul întrecerii sportive. În prima situație, un rol
important îl are stabilirea principiului sau schema de rezolvare și alegerea
verigii de bază, centrală, care determină toate celelalte acțiuni.
Planul tactic este concretizarea
rezolvării problemelor tactice, așa cum apar ele într-un anumit moment, pe baza
datelor de care dispun sportivul și antrenorul. Planul tactic este răspunsul la
o problemă și el nu poate fi decât o presupunere, o ipoteză, care urmează a fi
verificată în timpul întrecerii propriu-zise.
Factori de care trebuie sportivul să
țină cont în alegerea planului tactic:
1.
pregătirea proprie – fizică, tehnică, tactică,
psihologică, care stabilește un anumit scop și, în funcție de el, și o tactică
corespunzătoare.
2.
pregătirea partenerilor – care poate influența într-o
direcție sau alta, planul tactic al sportivului.
3.
condițiile organizatorice – ale întrecerii,
felul sistemului de disputare (eliminatoriu, turneu) precum și gradul
dificultăților întrecerilor în diferitele întâlniri cu adversarii.
4.
condiții materiale ale întrecerilor (sala, terenul,
lumina)
5.
particularitățile de pregătire ale adversarilor din
punct de vedere tehnic, tactic, psihologic, experiența de concurs.
Existența unui plan tactic bine
alcătuit are ca efect orientarea gândirii sportivului încă de la începutul
luptei sportive spre laturile esențiale ale acesteia, dirijarea ei spre
rezolvarea elementelor de bază cu ajutorul concentrării atenției și efortului
într-o anumită direcție.
Aplicarea planului tactic începe
prin tatonarea adversarului, în vederea verificării datelor
imaginate
despre el, care au stat la baza alcătuirii acestui plan. În același timp,
sportivul încearcă să nu se lase prins în capcana întinsă de adversar.
Un alt element important în
aplicarea planului constituie verbalizarea acțiunilor. Sportivul pronunță în
gând acțiunile pe care vrea să le efectueze, cuvintele fiind stimuli puternici
în mobilizarea capacității lui de luptă.
Formarea imaginilor mentale poate
antrena fiecare simț în parte și pe toate la un loc, simțurile vizual, auditiv
și kinestezic fiind extrem de importante pentru activitatea sportivă.
Cele mai importante etape în
formarea imaginilor mentale sunt:
a)
creșterea gradului de conștientizare a proceselor
senzorial-perceptive (a ceea ce vede, aude și simte sportivul);
b)
creșterea gradului de intensitate a imaginilor mentale;
c)
creșterea gradului de control asupra imaginilor mentale.
a)
Creșterea gradului de conștientizare a experiențelor
senzoriale și emoționale, determină și perfecționarea imaginilor mentale ale
sportivului. Cu cât sportivul vede, aude și simte mai mult, cu atât este mai
conștient de stările și de emoțiile sale. Conștientizarea de către sportiv a
pozițiilor corpului, a mișcărilor segmentelor în diferite planuri, a vitezei
deplasărilor, se poate îmbunătăți prin direcționarea atenției acestuia către
elementele cheie ale mișcării (prin verbalizare, cu ajutorul antrenorului),
prin încetinirea ritmului de execuție sau prin vizionarea de către sportivi a
execuțiilor sale filmate.
b)
Creșterea intensității imaginilor mentale se realizează
prin exersarea acelor simțuri care joacă un rol important în sport, imaginile
mentale fiind construite pe baza tuturor percepțiilor senzoriale. De aceea,
utilizarea tehnicilor video (pe bază de imagini) în pregătirea sportivilor,
sunt eficiente doar dacă induc și senzațiile kinestezice asociate mișcării și
nu doar pe cele vizuale. Conform mai multor autori, intensitatea imaginilor mental
crește atunci când și factorul emoțional este prezent în timpul imaginării.
c)
Creșterea controlului asupra imaginilor mentale se realizează pentru a spori capacitatea sportivului de a manipula/utiliza
aceste imagini, în scopul producerii rezultatului dorit. O minte productivă
manipulează, modelează și direcționează imaginile spre scopul urmărit, astfel
încât sportivul să se reprezinte în situații cu finalitate pozitivă, care să-i
determine creșterea încrederii în propriile forțe. Dincolo de orice considerente de natură teoretică, tehnicile de
formare a imaginilor mentale pot fi îmbunătățite prin exercițiu, prin
practicare sistematică, în anumite condiții.
Condiții pentru buna însușire a
tehnicilor de formare a imaginilor mentale:
§ alegerea mediului corespunzător (pentru începători o atmosferă de calm și
liniște, iar pentru sportivii avansați, o ambianță cât mai apropiată de cea competițională);
§ starea subiectului să fie aceea de atenție relaxată (sportivul să fie
relaxat la nivel corporal, musculatura să fie destinsă, iar activitatea
cerebrală să fie concentrată asupra activității de îndeplinit);
§ motivația subiectului este bine să fie una intrinsecă;
§ atitudinea subiectului să fie în concordanță cu așteptările acestuia;
§ cheia perfecționării tehnicilor de imaginare este practicarea lor
sistematică și constantă;
§ sportivii vor exersa atât imaginile mentale ale execuției sportive, cât și
rezultatele acesteia.
Antrenamentul mental
Antrenamentul mental oferă o
modalitate eficientă și intesivă de exersare a actelor motrice „în
reprezentare”, pe măsură ce sportivii își „schițează” planurile mentale de
execuție a mișcărilor. Avantajele acestei forme antrenament sunt durata scurtă
de practicare, evitarea oboselii fizice și eliminarea riscului de accidentare a
sportivului. În plus, antrenamentul mental se poate efectua aproape oriunde și
oricând, constituind o continuare nesolicitantă a antrnamentului concret,
practic. Antrenamentul mental determină reducerea volumului de repetări în
antrenament și totodată, creșterea calității acestora. Antrenamentul mental
poate fi practicat în procesul de învățare a actelor motrice, în corectarea
actelor motrice deja învățate sau în perfecționarea execuțiilor globale, de
ansamblu.
Imaginarea mentală practicată
sistematic de către sportiv, determină în plan psihologic:
·
o mai bună conștientizare;
·
disciplinarea gândirii;
·
creșterea capacității de concentrare;
·
îmbunătățirea memoriei motrice;
·
stimularea creativității;
·
dezvoltarea autocontrolului;
·
reducerea emoțiilor stresului;
·
diminuarea anxietății competitiționale;
·
formarea unor atitudini pozitive, constructive.
Această formă de antrenament se
bazează pe capacitatea sportivilor dobândită prin instruire și exersare, de a
conștientiza propriile acțiuni și este o componentă importantă a conceptului de
antrenament total.
Recomandări pentru practicarea
antrenamentului mental:
Ø se recomandă să se efectueze în alternanță cu antrenamentul propriu-zis,
pentru o mai bună influențare și un control reciproc al efectelor produse;
Ø sportivii trebuie să aibă un nivel satisfăcător de însușire a mișcărilor și
acțiunilor și, de asemenea, o bună capacitate de concentrare;
Ø durata ședințelor să fie între 5 și 10-12 minute zilnic, la câteva ore după
efectuarea antrenamentului propriu-zis și să se desfășoare în condiții
corespunzătoare de confort;
Ø pentru fiecare ședință, trebuie să se precizeze secvența/secvențele de
mișcare, asupra cărora se va concentra atenția sportivului;
Ø în antrenamentul practic se recomandă să se verifice corectitudinea și
valoare celor imaginate;
Ø dacă sportivul și-a însușit elementele tehnice vizate la un nivel superior,
se poate trece la utilizarea mai extinsă a antrenamentului mental, acestuia
atribuindu-se treptat, aceeași pondere ca și pregătirii fizice spre exemplu.
Rezistența afectivă și
personalitatea antrenorilor sunt greu puse la încercare: adesea criticați,
zdrobiți în cazul înfrângerilor, adulați în cazut victoriilor, judecați tot
timpul, statutul de antrenor nu este câtuși de puțin confortabil.
Situații care pun îl pun pe
antrenorul de performanță într-o postură cât se poate de dificilă:
§ solitudine în luarea deciziilor importante „în direct”, contratimp;
§ absența vieții afective personale în perioadele competiționale;
§ tensiunile ivite în relațiile cu factorii de conducere, cu jucătorii;
§ comentariile subiective ale reprezentanților mass-media;
§ dramatizarea și exagerarea importanței unor competiții, etc.
Cei mai stresanți factori pentru
antrenori sunt:
Categoria |
Frecvența de apariție |
a.
Lipsa de respect din partea
sportivilor |
47,8% |
b.
Lipsa de comunicare a sportivilor |
20,7% |
c.
Lipsa de apreciere din partea
persoanelor din adminisrație |
14% |
d.
Aplicarea unor strategii
incorecte |
9% |
e.
Lipsa de apreciere din partea
publicului |
6,5% |
f.
Grad de competență scăzut în
comparație cu alți antrenori |
4% |
g.
Lipsa de apreciere din partea
sportivilor |
3% |
În consecință, nu imperativul
performanței sau nivelul competenței profesionale, ci relația conflictuală,
disfuncțională cu sportivii și incapacitatea de a-i motiva pe aceștia,
determmină în cea mai mare măsură epuizarea antrenorilor și abandonarea
profesiei.
Cele mai susceptibile victime ale epuizării sunt antrenorii rigizi și inflexibili, care nu se adaptează la schimbări, au obiective nerealiste și un stil de lucru ales necorespunzător, incompatibil cu atitudinile sau cu așteptările sportivilor.
Armonia echipei – o condiție a eficienței sale
Activitatea de antrenor nu are nimic
de-a face cu simpla memorizare a unor tehnici și dezvoltarea unor planuri de
joc. Este o activitate centrată e oameni, pe sincera preocupare față de aceștia
și pe mobilizarea lor.
Exercitarea autorității antrenorului
(bazată pe competență, responsabilitate și credibilitate), se constituie în
energia de bază, necesară inițierii, desfășurării și finalizării cu succes a
acțiunilor grupului/echipei de sportivi, prin intermediul cărora performanțele
visate pot deveni realitate.
Stilul de conducere și tehnicile de
comunicare (prin intermediul cărora antrenorul se va adresa în mod adecvat
sportivilor, va ști să îi asculte, să-i consoleze sau să-i încurajeze).
Un bun antrenor poate parcurge o
serie de etape, de la o extremă la alta: de la puternic autoritar, la autoritar
energic și apoi la stilul democratic, care semnifică flexibilitate,
adaptabilitate, acceptarea ideilor altora, împărtășirea responsabilităților cu
antrenorii secunză și cu jucătorii, etc. Nuanțele și combinațiile stilurilor
sunt alese în funcție de situațiile concrete din teren și de caracteristicile
executanților:
®
pe teren, în criză de timp, se impune stilul puternic autoritar
în luarea deciziilor;
®
stilul de conducere va fi în mai mare măsură autoritar în
cazul sporturilor de echipă și mai puțin autoritar pentru sporturile
individuale;
®
sportivii mai puțin talentați au nevoie de un lider sigur
de el, tehnic, eficient, în timp ce sportivii foarte talentați au nevoie în
primul rând de sprijin sufletesc și de evitarea tonului de comandă;
®
un grup numeros necesită o autoritate mai puternică, în
timp ce pentru un grup mai restrâns se cere o autoritate moderată.
O bună comunicare este legată de
capacitatea de empatie a liderului. Empatia se bazează pe o bună cunoaștere a
sportivilor, pe tratarea diferențiată a acestora, pe acceptarea schimbărilor de
atitudine sau chiar de comportament dacă este cazul.
Alte calități ale liderilor
eficienți sunt: autocontrolul, perseverența, punctualitatea, perfecționismul,
flexibilitatea și pragmatismul, un mod impetuos, curajos de a acționa, stimă de
sine ridicată și respectul acordat celorlalți.
Antrenorul trebuie să dețină o
filosofie proprie de viață corespunzătoare, conform căreia să transmită
sportivilor valori profesionale adecvate, sprijinindu-i în formarea propriului
sistem de valori: concepția depre lume și viață, idealuri și convingeri,
atitudini, etc.
Un alt element important ce creează
premisele succesului este ambientul, climatul din cadrul echipei, care
alimentează psihicul sportivilor prin:
·
dezvoltarea mentalității de învingător;
·
insuflarea entuziasmului prin încrederea în reușită;
·
cultivarea devotamentului și a spiritului de echipă;
·
manifestarea unor reacții adecvate/echilibrate la
victorie sau înfrângere;
·
acordarea pe merit a recompenselor.
La polul opus și cu efecte
destabilizatoare pentru sportivi se sitează atmosfera tensionată, ostilă din
sânul echipei, indusă de comportamentul unui antrenor care aduce critici multe,
nefondate și care în mod constant, provoacă sau întreține conflicte, practică
un control exagerat, provocând trăiri negative, sentimente de inutilitate, de
frustrare, de neputință, cauze dese ale eșecului sportivilor în teren.
Când apar problemele între membrii
unui grup sportiv, antrenorul dar și fiecare sportiv în parte, trebuie să facă
eforturi în acest sens:
o
să-și dezvolte deprinderea de a comunica cu ceilalți, de
a-și exprima sentimentele sincer, deschis și constructiv, dar și de a fi un bun
ascultător atunci când este cazul;
o
să încerce să-și ajute colegii ori de câte ori este
cazul, dar și să primească ajutorul atunci când acesta i se oferă;
o
să încerce să-și stăpânească emoțiile cât mai bine pentru
instalarea unei atmosfere de calm în echipă și să încerce să exercite o
influneță pozitivă, încurajatoare, atunci când rezultatele sunt mai puțin
satisfăcătoare.
Sugestiile pentru sportivi sunt:
ü încearcă să îți cunoști cât mai bine coechipierii;
ü vorbește cu colegii ori de câte ori ți se oferă ocazia;
ü ascultă-ți colegii atunci când îți împărtășesc problemele lor;
ü străduiește-te să te înțelegi bine cu colegii printr-un comportament
adecvat;
ü asumă-ți responsabilitatea de a face tot ceea ce-ți stă în putere, pentru a
face lucrurile să meargă;
ü încurajați-vă reciproc;
ü acceptă faptul că ceilalți sunt diferiți;
ü include pe toată lumea în activitățile grupului;
ü arată-le celorlalți că îți pasă!
Modalități de rezolvare a conflictelor
Dacă există dorința de a colnucra,
de a împărtăși cu ceilalți experiențe proprii, idei, strategii, atunci echipa
va fi din ce în ce mai unită și va evolua tot mai bine. Pentru început, toți
membrii aceluași grup, antrenori și sportivi pot începe prin a răspunde la o serie
de întrebări:
·
Care este principalul motiv pentru care participi la
antrenamente?
·
Dacă un aspect ar trebui schimbat în desfășurarea
antrenamentelor, care ar fi acela?
·
Există un lucru pe care antrenorul sau colegii ar putea
să îl facă pentru ca tu să te simți mai bine la antrenamente? Dar în
competiții?
·
Ce anume ar putea determina ca locul în care se
desfășoară antrenamentele să fie mai atractiv, iar pregătirea să fie mai
placută?
·
Ce face antrenorul când este în cea mai bună dispoziție?
·
Ce face antrenorul când este în cea mai rea dispoziție?
·
Care sunt cele mai bune lucruri pe care reușești să le
faci în sportul pe care îl practici?
·
Care sunt două lucruri din viața ta, pe care le faci cu o
plăcere deosebită?
Răspunsurile la aceste întrebări pot
furniza informații utile cu privire la gradul de implicare a membrilor echipei
în activitatea de performanță, despre scopurile pe care aceștia le au în comun,
despre lucrurile care le fac cu plăcere sau cele care îi deranjează, despre
măsura în care se simt înțeleși, apreciați sau dimpotrivă ignorați, despre
problemele cu care se confruntă. Antrenorii acelor echipe în care comunicarea
nu este eficientă și în care nu se lucrează în armonie și calm și implicit
rezultatele întârzie să apară, sunt sfătuiți de către specialiști să adopte „în
trepte” o serie de atitudini pozitive, care să determine în timp, schimbările
dorite.
Seturi
de acțiuni pentru antrenor:
a)
Rămâneți calm, indiferent de ce se întâmplă – nu ridicați
în nici un caz tonul. Arătați că sunteți într-o permanentă bună dispoziție.
Spuneți sportivilor ce este bine în evoluția lor, apoi corectați într-un mod
constructiv ceea ce nu este bine. După ce ați făcut corecțiile necesare,
motivați pe scurt. Spuneți ceva pozitiv, chiar dacă nu are legătură cu
antrenamentul.
b)
Faceți comentarii pozitive, la fiecare ocazie care vi se
oferă. Râdeți din când în când, relaxați-vă. Dați sportivilor instrucțiuni
detaliate și încurajați-i. Spuneți sportivilor ce au făcut bine în
antrenamentul din ziua respectivă. Spuneți tuturor „Rămas bun!” și plecați
mulțumit de pe teren.
c)
Salutați-vă sportivii când sosiți la sala sau terenul de
antrenament. Arătați că vă pasă și că doriți ca fiecare sportiv să fie prezent.
În cursul antrenamentului, adresați-vă separat, fiecărui sportiv. Arătați că apreciați
contribuția fiecărui sportiv, la evoluția bună a echipei. Ascultați cu atenție
intervențiile sportivilor atunci când acestea vizează bunul mers al echipei.
Exprimați-vă satisfacția ori de câte ori echipa realizează un progres.
Sfaturi
de acțiune pentru sportivi:
a)
Zâmbește și salută pe toată lumea când ajungi la teren
sau la sală. Oprește-te, privește și ascultă când antrenorul te corectează. Fă
eforturi pentru a reuși cât mai bine. Fii tot timpul atent, gata de acțiune.
Astăzi ajută-ți unul dintr colegi cu un sfat, o idee. Dacă antrenorul sau unul
dintre colegi ți-au fost de ajuor, mulțumește-le.
b)
Arată-ți mulțumirea și fă-i și pe alții să se simtă
mulțumiți de reușitele echipei. Întreabă-ți antrenorul ce anume trebuie să faci
pentru ca un exercițiu să îți iasă bine, apoi încearcă să aplici.
Concentrează-te 100% pe ceea ce ai de făcut astăzi, acum. Urmărește-ți un coleg
în timpul jocului și spune-i că îl apreciezi pentru reușitele sale. Dacă unul
dintre colegi se descurajează, ajută-l să se mobilizeze. Spune-i antrenorului
că încurajările sale te stimulează să muncești mai mult și mai bine.
c)
V. Antrenamentul mental
Pentru licenta ``A`` cursuri si video http://old.ccabaschet.ro/Licentiere_licenta_A.html