LICENTA ``C``

CUPRINS

Listă abrevieri 3

I.                   Psihologia la sportivii de 11- 14 ani 4

1.1.               Abordări și tehnici psihologice pentru sportivi 4

1.2.               Abordări și tehnici psihologice pentru antrenori 6

1.3.               Noțiuni de psihologie pentru antrenori și sportivi 11

1.3.1.            Filosofia dirijării și conducerii antrenamentului 11

1.3.1.1.         Dezvoltarea propriei filosofii 11

1.3.1.2.         Conștiința de sine. 11

1.3.1.3.         Cele 3 ipostaze ale sinelui 12

1.3.1.4.         Respectul de sine și autodezvăluirea. 12

1.3.2.            Obiectivele antrenorului în dirijarea și conducerea antrenamentului 13

1.3.3.            Pregătirea psihologică în sport 15

1.3.3.1.         Treptele și laturile pregătirii psihice. 15

1.3.3.2.         Metodele și tehnicile pregătrii psihice. 16

2.      Selecția în jocul de baschet 17

2.1.       Cerintele generale pentru eficientizarea selectiei in baschet 17

2.2.       Etapele selecţiei 18

2.3.       Criteriile de selecţie. 20

2.4.       Obiectivele selectiei 25

2.5.       Avantajele si beneficiile selectiei si identificarii talentului 25

2.6.       Talentul 25

2.7.       Profilul jucatorului de succes in viitor 26

2.8.       Probe şi norme de control pentru selecţie. 27

2.9.       Sistemul national de selectie (SNS) 29

2.9.1.        Componentele SNS. 29

2.9.2.        Criterii de selectie pentru loturile nationale. 30

2.9.3.        Criterii pentru alcătuirea echipelor de club. 32

Bibliografie. 42

 Listă abrevieri

CCA = Colegiul Central al Antrenorilor

CN = Campionatul National

FRB = Federatia Romana de Baschet

LN = Lot National (LN U16 – Lot National U16)

PC = probe de control

SNS = Sistemul National de Selectie

TF = turneul final

I.      Psihologia la sportivii de 11- 14 ani

 

1.1. Abordări și tehnici psihologice pentru sportivi

 

           Capacitatea de a se mobiliza înaintea unui concurs, de a lupta împotriva stresului și de a-și fixa obiective realiste, mentalitatea de învingător, puterea de a-și crea imagini mentale, cât și transpunerea în practică a acestora sunt parte integrantă a comportamentului și exprimării în joc a sportivului. Sportivul poate fi considerat un barometru psihologic, problemele din viața personală a sportivilor reflectându-se în performanța acestora. Tehnicile psihologice presupun implementarea unui program educational sistematic în vederea însușirii și punerii în practică de către sportivi a acestora. Ele sunt:

                       - Tehnici de formare a imaginii

                       - Tehnici de mobilizare a energiei psihice

                       - Tehnici de combatere a stresului

                       - Tehnici de fixare a obiectivului

           În efortul de a deveni jucători de baschet, primul pas îl constă învățarea tehnicilor specifice de pasare, driblare, aruncare la coș și revenire în atac. Ni se pare esențial și suficient pentru un jucător de baschet. Dar la fel de necesară este și capacitatea de a combina aceste tehnici în situații de joc, ceea ce tine de gradul de înțelegere, concentrare, dorință.

           Pentru formarea imaginii mentale este nevoie de relaxare, aceasta fiind la rândul său un rezultat al procesului de formare a unor imagini mentale. Prin formarea de imagini mentale, sportivii își pot îmbunătăți puterea de concentrare, concentrarea fiind în același timp și un factor care contribuie la o formare eficientă a imaginilor mentale.

           Concentrarea este esențială în fixarea de obiective, deoarece obiectivele realiste și mobilizatoare sunt generatoare de energie psihică. Odată cu creșterea energiei psihice se produce o creștere a atenției, dar o creștere suplimentară a acestei energii, influențează negative capacitatea de concentrare a atenției. Prin combaterea stresului se poate asigura concentrarea asupra obiectivelor, dispărând teama de a pierde. Combaterea stresului favorizează creșterea puterii de concentrare, ceea ce elimină procesele mentale negative.

           Reprezentarea mentală a obiectivelor este un mijloc de stimulare a sportivilor prin:

                       - mobilizarea energiei psihice

                       - fixarea obiectivelor

                       - combaterea stresului

                       - concentrarea atentiei

                       - formarea imaginii

          

Modul de aplicare a tehnicilor psihologice

Etapele predare-învățare și aplicare în practică:

            Abordarea pozitivă – ”Relaxează-te”, ”concentrează-te” oferă alternative pozitive, dar nu-i indică sportivului cum să o facă; ”expirație prelungită, inspirație scurtă, relaxează-ți umerii”. Fără a nega avantajele gândirii pozitive, programul de perfecționare a tehnicilor psihologice îi ajută pe sportivi să-și identifice deficiențele psihologice și să-și însușească tehnicile prin care acestea pot fi eliminate. De exemplu: ”Nu mai faulta” este înlocuit cu ”Ridică brațele”, ”Desfă palma”, ”Ia mâna de pe adversar”. Nici un antrenor nu se va rezuma la simplul îndemn: ”privește aruncarea liberă într-o lumină pozitivă”. El va insista pe cum să exerseze aruncarea liberă la coș până la însușirea corectă a tehnicii respective.

           Abordarea negativă – cu accent pe ce nu trebuie să facă. Iată câteva exemple:

”Nu mai fi atât de încordat”, ”nu mai faulta”, ”nu mai rata”, care, uneori, pot duce la agravarea stării de anxietate. Trebuie menționat faptul că în procesul de instruire, trebuie ținut cont ca pentru a-i cere sportivului în timpul jocului trebuie să aibă deprinderi formate din antrenament. Pentru a gândi pozitiv, un sportiv are nevoie de imagini mentale pozitive. Copiii au o mare capacitate de formare a imaginilor, dar renunță cu ușurință la această formă de gândire. La fel cum se dezvoltă un mușchi și capacitatea de formare a imaginilor poate fi antrenată prin gimnastică mentală. Un sportiv poate simți anxietate înaintea unui concurs, tristețe după o înfrângere, bucurie după victorie, emoții care pot fi trăite și mental, când îți imaginezi cu mare intensitate situații pe care le asociezi cu stările de spirit respective.

           Procesul de formare a imaginilor mentale funcționează ca un proces video și nu ca un aparat de proiecție, înregistrând inputul senzorial ca un proces și nu ca pe o imagine, prin rechemarea și rearanjarea datelor multisenzoriale ce pot da trăiri extreme de intense. De exemplu, un jucător de baschet își imaginează o aruncare liberă la coș, dar ceea ce vede este cum mingea lovește podeaua sau își numără driblingurile ce preced aruncarea. Incapacitatea de a vedea altfel mingea decât pe podea subminează puterea de concentrare asupra traiectoriei mingii.

 

1.2. Abordări și tehnici psihologice pentru antrenori

            Meseria de antrenor cere aptitudini excepționale, fiind extrem de solicitantă, de nesigură, supunând în mod constant presiunilor de tot felul.

Antrenorul este un lider. Pentru un lider este esențială capacitatea de a comunica eficient. Gradul de dezvoltare al tehnicilor de comunicare trasează linia de demarcație între antrenorii eficienți și cei mai puțin eficienți. Un bun antrenor, un bun lider, oferă echipei o viziune asupra viitorului și are capacitatea de a o transpune în practică. Antrenorul trebuie să-și dezvolte tehnici psihologice, în special cele legate de relațiile interpersonale, pentru a putea mobiliza sportivii. Tehnicile de comunicare sunt indispensabile: cum să le vorbești celorlalți, cum să-i asculți, să discuți în contradictoriu cu ei, să negociezi, să-i consolezi, să le dai curaj.

 

Conducerea cu valențe transformatoare. Antrenorul și echipa conlucrează în vederea atingerii obiectivelor personale și comune printr-o relație dinamică. Actul de conducere nu este unilateral, căci nu doar antrenorul influențează echipa, ci și invers, ceea ce îi face pe sportivi să devină mai responsabili, mai stăpâni pe propria viață.

 Antrenorul, prin poziția pe care o ocupă, are autoritatea de a conduce. Puterea rezidă din autoritatea recunoscută de membrii echipei. Respectul se câștigă prin demonstrarea propriei competențe – bagajul de cunoștințe tehnice și practice și prin dobândirea credibilității – demonstrarea unui sincer devotament față de echipă. Prin actul de conducere cu valențe transformatoare, antrenorul conferă membrilor echipei puterea de a avea o contribuție în atingerea obiectivelor.

 

Rezultatul:

- membrii echipei vor simți ca pot avea o contribuție proprie în atingerea obiectivelor;

- vor învăța tehnici noi care să le îmbunătățească performanțele fizice și să le îmbogățească trăirile sufletești;

- vor trăi satisfacții mai mari în participarea lor la activitățile sportive, nevoia de deconectare fiindu-le și ea satisfăcută.

           Actul de conducere eficient are patru componente:

·                calitățile liderului;

·                stilul de conducere;

·                natura situației;

·                caracteristicile executantului.

 

Calitățile liderului

          

Empatia: capacitatea de a privi lucrurile din perspectiva celuilalt. O persoană empatică înțelege ce simte cel de alături, în timp ce una simpatică simte un regret pentru cineva care se află la necaz. Empatia te face să înțelegi nevoile și interesele sportivilor, sentimentul fiind cel de afecțiune, tehnica de ascultare este primordială, răspunsul este cel de ajutorare.

           Inteligența, cea nativă, nu o exclude pe cea dobândită prin studiu, prin practică.

·                încredere în sine;

·                flexibilitate, adaptabilitate;

·                motivația de a obține succesul;

·                optimism;

·                convingător;

·                activ.

           Liderii se străduiesc constant să-și perfecționeze propriile tehnici, sunt punctuali, pragmatici, îi stimulează pe ceilalți. Ei nu numai că rezolvă probleme, dar au și capacitatea de a le identifica în stadiu timpuriu și de a le corecta, câștigând încrederea celorlalți prin seriozitate și perseverență.

 

Stilul de conducere

Cele două stiluri unanim recunoscute sunt: cel autoritar și cel democratic. De regulă, personalitatea antrenorului este cea care determina stilul și nu cum este normal, cea a executanților.

Stilul autoritar – este centrat pe victorie, este un stil de comandă, orientat pe sarcină.

Stilul democratic – este centrat pe sportivi (pe dezvoltarea lor), este un stil cooperant, orientat spre oameni.

Liderii cei mai eficienți adoptă concomitent cele două stiluri, adică o direcționare puternică atunci când este cazul, alteori acordă puteri și responsabilități membrilor echipei.

Conducerea ”pe teren” presupune o acționare rapidă și responsabilă, fiind recomandat, mai ales fiind vorba de un grup, stilul autoritar, responsabilitatea luării deciziilor revine antrenorului. În mod special în baschet, jucătorii preferă o concentrare mai marcată asupra sarcinii. Este adevărat că jucătorii mai puțin talentați preferă antrenori autoritari, care să le poată preda eficient tehnicile respective, în timp ce sportivii foarte talentați preferă antrenori care să le ofere sprijin moral, care să depunp efort cot la cot cu ei, nu să-i comande.

           În afara sarcinii de executat, mai intervin alți patru factori situaționali cu impact asupra eficienței actului de conducere:

1.              Tradiția

2.              Timpul de care se dispune

3.              Secunzii: pregătirea acestora în asumarea rolului de conducător în direcția trasată de lider

4.              Numărul de persoane care intră în grup.

Cele două stiluri nu se exclud unul pe celălalt, ci sunt forme de conducere aplicabile alternativ. Dacă obiectivul principal este dezvoltarea sportivului, stilul va fi cel centrat pe om; dacă obiectivul principal este centrat pe victorie, antrenorul se va axa pe sarcină. Pus în situația de a alege, el va apela la propria scară de valori. Știind că executanții îl influențează la rândul lor pe lider, veți înțelege de ce s-a încetățenit practica de a schimba antrenorul când lucrurile nu merg bine. Este schimbarea care se poate opera cel mai ușor.

 

Caracteristicile executanților

·                personalitatea;

·                varietatea sportivilor;

·                motivația lor.

           Sportivii cu stăpânire de sine, care se identifică îndeaproape cu obiectivele echipei, cei care au un arsenal tehnico-tactic bogat, au nevoie mai puțin de directive, dar aceasta nu înseamnă neapărat că își asumă responsabilitatăți sporite. Din rândul executanților se alege un căpitan de echipă. Nu îl alege echipa în nici unul dintre stilurile de conducere. El se impune prin inteligență, stăpânire de sine, dinamism, valoare sportivă. Antrenorul îl alege.

 

Actul de conducere implică:

·                cunoaștere de sine și efortul de a dobândi tehnicile;

·                dezvoltarea ambelor stiluri de conducere și utilizarea lor corectă, în funcție de situație;

·                cunoașterea membrilor și acordarea unui sprijin susținut pe teren și în afara lui;

·                adaptarea la cerințele mereu în schimbare;

·                adoptarea unui comportament de lider;

·                delegarea responsabilităților, dar nu si abdicarea totală;

·                creșterea eficienței echipei, prin dezvoltarea mediului psihologic, al reperelor culturale.

 

Ce face un lider?

·                oferă direcții, stabilește obiective prin capacitatea de a vedea în viitor;

·                construiește un mediu psihologic și social favorabil atingerii obiectivelor de performanță – repere culturale;

·                transmite valori prin expunerea propriei filosofii de viață;

·                îi motivează pe membrii grupului să urmărească atingerea obiectivelor;

·                se consultă cu jucătorii și rezolvă situațiile conflictuale;

·                comunică.

          

Obiectivul = Direcția

           De regulă este acela de a câștiga un meci. Cercetările arată că totuși nu acesta este obiectivul celor mai buni antrenori. Obiectivul trebuie să fie ușor de definit, de aceea s-a împământenit a fi ”victoria”. Liderii oferă direcție, concentrându-se nu asupra rezultatelor, ci asupra etapelor de străbătut în drumul spre victorie, dobândind capacitatea de a privi în viitor.

           Antrenorul stabilește direcția și fixează drumul, le comunică, straduindu-se să câștige devotamentul echipei, stimulând entuziasmul, adresându-se valorii și aspirațiilor lor, în timp ce creează condiții de mediu fizic și psihologic prielnic.

           Viziunea

           Derivă în principal din pregătire, bazându-se în mod preponderent pe ceilalți. Odată obținută informația, ei o interpretează, o analizează, ceea ce ține mult și de inteligență, de viteza de gândire, de efortul de a gândi mai departe (perspectiva), de a face planuri mai ample, de puterea de concentrare. Informațiile trebuie analizate în profunzime prin descompunerea pe elemente, apoi, prin restructurare și găsirea soluției. Când metoda de abordare se dovedește ineficientă, se reia din alt unghi. Antrenorii nu manifestă reticență din a pune întrebări pentru a ajunge la miezul problemei, nu resping de la bun început ideile ieșite din comun, își programează în mod regulat un timp necesar reflecției, obțin ușor informații, își imaginează soluții.

           Dezvoltarea reperelor culturale

·                atitudinea de învingător;

·                devotamentul;

·                mândria;

·                spiritul de echipă.

           Acestea se câștigă fără observații critice, fără conflicte între antrenori și sportivi, sau între coechipieri, fără control exagerat când apar sentimentele de inutilitate, de frustrare. Aici eșuează antrenorii în procesul de echipă. Trebuie lăsat loc individualismului și împărțirii responsabilităților. Pot fi expuse obiecte cu valoare sentimentală (trofee, poze, diplome), acolo unde le poate vedea echipa. Jucătorii trebuie să înțeleagă clar ce li se pretinde și ce pot cere de la antrenor, pentru care echipa este e primul loc.

           Eșecul este un prilej de a învăța, un mijloc de a te perfecționa. Stilul de concucere este factorul principal care influențează reperele. Primordiale sunt: atenția acordată, sentimentul că fac parte dintr-un grup special, sunt o motivație în plus, un factor de coeziune. Mici intervenții, modificări, sunt benefice: manipularea pauzelor, scurtarea antrenamentului, reducerea unui antrenament cu factor de stres, schimbarea mingilor sau a sălii.

           Devotamentul se dezvoltă prin recompensarea competiției:

·                acordarea de responsabilități cărora jucătorii să le poată face față;

·                recunoașterea și recompensarea competiției;

·                recompensarea performanțelor și nu a rezultatelor;

·                respectul arătat fiecărui sportiv;

·                demonstrarea unui bagaj tehnico-tactic;

·                consecvența.

Procesul prin care se construiesc reperele culturale și se transmite direcția este comunicarea

 

Tehnici de comunicare

 

7% din comunicare – Verbale;

 

38% paralimbaj – Nonverbale:

·                timbrul;

·                rezonanța;

·                articularea;

·                tempoul;

·                ritmul;

·                volumul.

 

55% limbajul corpului.

 

 

Sfaturi practice

           - Când sunteți obosit, deprimat, nu recurgeți la un ton ridicat;

           - Rezonanța puternică este un semn de slăbiciune, insecuritate, nehotărâre, iar cea slabă este un semn de încredere în sine, forță;

           - Înaintea unei întâlniri oficale, ședința tactică este făcută pe un ton ferm, de comandă;

           - Vorbirea puternică sugerează încredere în sine și entuziasm, dar și agresivitate, îngâmfare;

           - Vocea scăzută sugereazpă simpatie, înțelegere și încredere;

           - Ritmul vorbirii, deși se însușește în copilărie, se poate schimba. Pentru a accentua unele cuvinte, vorbirea monotonă, fără inflexiuni, plictisește repede.

 De reținut că:

Auzim              - 50% din ce se spune

Ascultăm         - 50% din ce auzim

Înțelegem         - 50% din ce ascultăm

Credem            - 50% din ce înțelegem

Reținem          - 50% din ce credem

Executăm        - 50% din ce reținem

 Sfat: exprimați-vă cât mai concis, în cât mai puține cuvinte, pentru că dintr-un cuvânt nu putem uita o silabă.

 

 

1.3. Noțiuni de psihologie pentru antrenori și sportivi

 

           Pentru a putea forma buni sportivi, un antrenor eficient trebuie să aibă aptitudini și cunoștințe peste nivelul comun. Antrenorilor însă, li se mai cere și altceva – să formeze oameni adevărați, deși lucrează cu o multitudine de personalități unice și diverse, sub o imensă presiune și sub ochiul critic al publicului. Un bun antrenor trebuie nu numai să cunoască tehnicile și strategiile specifice sportului respectiv – el trebuie să fie și un bun pshiholog.

           Domeniul psihologiei sportului este extrem de complex. Deși răspunsurile la diversele probleme ridicate nu sunt simple, ele pot fi înțelese atât de antrenori cât și de sportivi. Baza de abordare a psihologiei sportului este filosofia personală a antrenorului. Filosofia personală a unui antrenor lasă să se întrevadă în mare măsură concepția acestuia despre motivație.

 

1.3.1.   Filosofia dirijării și conducerii antrenamentului

           Cheia unei filosofii despre pregătirea sportivă – și despre viață – este cunoașterea de sine. Pentru a reuși ceea ce îți propui, trebuie să știi încotro te îndrepți. Antrenorii fără o filosofie proprie, bine structurată nu au direcție și cedează ușor la presiunile externe. O filosofie proprie te ajută să elimini incertitudinile privind elaborarea regulilor pregătirii, stilului de joc, disciplina, codurile de comportament, competitivitatea, obiectivele pe termen scurt și lung și multe alte aspece legate de antrenament.

1.3.1.1.         Dezvoltarea propriei filosofii

           Arta dirijării și conducerii antrenamentului constă mai ales în punerea în practică a unor concepte filosofice care să ajute la atingerea obiectivelor, indiferent dacă cei din jur sunt sau nu de acord cu concepțiile lor. Fiecare antrenor trebuie să-și dezvolte propria filosofie cu privire la pregătirea sportivă, dar această filosofie trebuie să fie compatibilă cu valorile societății în care trăiește. Nu se poate dobândi o filosofie proprie adoptând filosofia unui antrenor celebru. O filosofie nu se dobândește dintr-o sursă externă, ci prin experiența personală.

1.3.1.2.         Conștiința de sine

·                Dacă nu știi cine ești, cum îi poți ajuta pe sportivi să înțeleagă cine sunt ei?

·                Dacă nu ești împăcat cu tine însuți, nu-i vei putea ajuta pe sportivi să-și găsească liniștea sufletească.

·                Dacă nu ai țel și pasiune, nu le vei putea insufla altora.

·                Dacă îți este greu să fii rezonabil de consecvent în acțiuni, nu te poți aștepta ca sportivii tăi să se arate consecvenți.

·                Dacă nu dai dovadă de caracter în activitatea competițională, nu vei reuși să formezi caracterul celor pe care îi îndrumi.

           Când îți asumi enorma responsabilitate de a fi antrenor, trebuie să ai în minte un

lucru foarte important: sportivii tăi vor deveni mai degrabă ce ești tu, nu ceea ce ai dori tu să fie ei. Drept urmare, nu le vei pute oferi sportivilor o direcție pozitivă și consecventă de acțiune decât dacă știi cine ești tu.

           Iată câteva alte întrebări legate de munca de antrenor:

·                De ce lucrez ca antrenor?

·                Motivele pentru care antrenez sunt oare cele mai bune?

·                Care sunt țelurile mele ca antrenor?

·                Sunt un antrenor bun?

·                Cum aș putea deveni un antrenor mai bun?

Din răspunsurile la aceste întrebări și la multe altele, se formează concepția despre sine.

1.3.1.3.         Cele 3 ipostaze ale sinelui

Concepția despre sine se constituie din cele trei ipostaze ale sinelui: sinele ideal, sinele public și sinele real.

Sinele ideal este cum ai dori sa fii. El reprezintă valorile personale, simțul propriu al binelui și răului.

Sinele public este imaginea pe care crezi că și-au format-o ceilalți despre tine.

Sinele real este suma concepțiilor, trăirilor și nevoilor pe care le percepi ca fiind adevăratul tău eu. Sinele real este în continuă schimbare.

1.3.1.4.         Respectul de sine și autodezvăluirea

           În munca de antrenor, succesul personal este strâns legat de respectul de sine, de valoarea pe care v-o acordați. Dacă aveți încredere în voi, îi veți putea ajuta și pe cei din jurul vostru să capete încredere în ei înșiși. Dacă vă percepeți propria valoare, veți ști să descoperiți valoarea și la ceilalți.

           Thomas Harris a descris patru atitiudini fundamentale pe care le putem adopta în raport cu noi înșine și cu ceilalți:

Eu nu sunt ok, tu ești ok

Eu nu sunt ok, tu nu ești ok

Eu sunt ok, tu nu ești ok

Eu sunt ok, tu ești ok

           Unii antrenori consideră că este un lucru nepotrivit să te dezvălui în ochii sportivilor. Ei preferă să mențină o distanță care, în concepția lor, le întărește poziția de conducere.

           Deci, cât trebuie să dezvălui din propria persoană?

           A te dezvălui în ochii celuilalt înseamnă să le arăți sportivilor ce simți despre ceea ce spun sau fac, despre evenimente pe care le-ați trăit împreună. Unii antrenori consideră că un om tăcut emană forță. Adevărata forță este disponibilitatea de a-ți asuma riscuri în relație cu sportivii, de a te dezvălui în ochii lor pentru a construi o relație mai trainică. Vei dovedi în felul acesta că ești sincer și cinstit față de tine și față de sportivi. Fără o bună cunoaștere a sportivilor, un antrenor nu îi va putea ajuta să-și dezvolte deprinderile psihologice.

1.3.2.   Obiectivele antrenorului în dirijarea și conducerea antrenamentului

           Sunt identificate trei obiective ale antrenamentului, unanim recunoscute:

1.              a obține victoria;

2.              a-ți oferi plăcere/distracție;

3.              a ajuta sportivii să se dezvolte fizic, psihologic și social.

           Într-un anume sens, plăcerea/distracția îi ajută pe sportivi să se dezvolte, așa că, de fapt, obiectivele principale sunt două la număr:

1.              obținerea victoriei;

2.              dezvoltarea sportivilor.

           Ele vor sta la baza filosofiei privind dirijarea și conducerea antrenamentului.

           De ce ajung antrenorii să puna un accent atât de mare pe victorie? Poate pentru că nu rezistă presiunii exercitate de public prin intermediul mass-media, administrație, părinți sau chiar sportivi. Poate pentru că acesta este modul lor de a participa în continuare la activitatea competițională. Unii antrenori nu urmăresc ca sportivii să-și atingă obiectivele personale legate de reușită și autodezvoltare, ci să-și atingă ei propriile lor obiective ca antrenori. Importanța pe care antrenorii o acordă victoriei se adresează asocierii valorii de sine cu victoriile sau înfrângerile sportivilor lor. Acestor antrenori li se potrivește dictonul: „Victoria nu e totul, dar este unicul lucru care contează”. Obiectivele antrenorilor care asociază valoare de sine cu victoriile și înfrângerile sunt profund egoiste: important pentru ei nu este ce pot face ei pentru sportivii lor, ci ce pot face sportivii lor pentru ei.

           „Sportivii pe primul plan, victoria pe planul doi” – această filosofie centrată pe sportivi acordă o atenție maximă subiecților antrenamentului sportiv, în timp ce filosofia centrată pe victorie pune accentul pe rezultatul întrecerii. Acest lucru nu înseamnă că victoria nu este importantă; ea nu este însă la fel de importantă ca dezvoltarea sportivilor. Această deviză presupune că antrenorul va acționa în interesul tuturor persoanelor cu care intră în contact, fie ele proprii săi jucători, jucătorii echipei adverse, persoane oficiale, părinți etc. Aceasta este o filosofie simplă, dar există și antrenori care nu sunt de acord cu ea. O filosofie nu înseamnă principiile pe care le susții, ci principiile după care trăiești.

           Sarcina antrenorului este să ajute sportivii să-și dezvolte aptitudinile fizice, psihice și sociale, până la atingerea nivelului cel mai înalt al acestora. Acest proces de asestare depinde de talentul antrenorului de a-i face pe sportivi să-și dezvolte calitățile. A fi antrenor înseamnă a împărtăși din energia, cunoștințele și experiența proprie. Pe scurt, a împărtăși sportivilor din propria filosofie.

           „Sportivii pe primul plan, victoria pe planul doi” înseamnă:

·                Orice jucător intră în joc atunci când antrenorul consideră că acest lucru este în interesul sportivului și nu neapărat în interesul victoriei.

·                Sportivii accidentați nu joacă decât după ce au efectuat un program de recuperare adecvat.

·                La concursuri, antrenorul trebuie să uite de propriile sale ambiții; valoarea de sine nu se judecă pe baza victoriilor sau înfrângerilor. Ceea ce înseamnă să fii mândru când echipa ta joacă bine și dezamăgit atunci când nu își arată întreg potențialul, indiferent de rezultat.

·                Trebuie să reziști la presiunile societății și la orice stimulente care te îndeamnă să cauți victoria cu orice preț. Antrenorul trebuie să rămână mereu credincios filosofiei sale.

·                Rolul antrenorului este de a-și ajuta proprii sportivi să se dezvolte la potențialul lor maxim, dându-le ocazia de a lua decizii și de a-și asuma responsabilități.

·                Există diverse modalități prin care antrenorii influențează viețile sportivilor. Cea mai profundă dintre acestea este formarea valorilor la sportivi. Un antrenor le poate transmite sportivilor propria filosofie despre viață și pregătirea sportivă prin comunicare și trăind și acționând după valorile acesteia.

 

  

1.3.3.   Pregătirea psihologică în sport

           „Cred că antrenoratul este una dintre cele mai dificile profesii din lume. Ca să antreneze cu succes, o persoană are nevoie de cunoștințe și de aptitudini extraordinare, astfel încât „să producă” sportivi de excepție. Mai mult, antrenorilor li se cere să se autodepășească și anume, să crească, să formeze, prin munca lor, personalități de elită (oameni de caracter). Toate acestea trebuie îndeplinite lucrând cu indivizi de tipuri foarte diferite, sub o presiune imensă și sub ochii critici ai publicului. Un antrenor de succes nu trebuie doar să fie foarte bine informat cu privire la strategiile și deprinderile din sport, ci să fie și un psiholog talentat.” Rainer Martens

           Pregătirea psihică are rolul de a realiza prin mijloacele antrenamentului sportiv și prin demersuri psiho-educaționale, acel nivel al capacității psihice prin care sportivul să obțină eficiență mare în antrenamente și rezultate superioare în concursuri.

           „Viața sportivă de performanță” se conturează prin câteva caracteristici: solicitare maximă a capacităților fizice și psihice; volum mare de ore de antrenament (cca. 1500 ore/an); stagii lungi de pregătire centralizată; subsolicitare a relațiilor familiale și sociale; stresul competițional etc. Pregătirea psihică a sportivului se referă de asemenea și la formarea personalității acestuia, a capacității lui de autoconducere și de autoreglare.

1.3.3.1.         Treptele și laturile pregătirii psihice

A. Treptele pregătirii psihice:

1.              Pregătirea psihică de bază – formarea unei personalități corespunzătoare, a unor trăsături de caracter și atitudini pozitive, favorabile sportului: dorință de progres, responsabilitate, corectitudine, punctualitate, onestitate, receptivitate, seriozitate, modestie etc.

2.              Pregătirea psihică specifică unei anumite ramuri de sport – dezvoltarea, accentuarea acelor calități care condiționează direct performanța sportivă. În acest scop trebuie formulate și evaluate foarte exact exigențele probei, ale ramurii sportive, din punctul de vedere al tipului de efort, al condițiilor de desfășurare, al adversității, dar și al calităților psihologice solicitate.

3.              Pregătirea psihică pentru concurs

                       - pregătirea generală pentru concurs

                       - pregătirea pentru un anumit concurs

           Concursul fiind principala caracteristică a sportului, cei care se antrenează trebuie să obțină performanțe bune în condiții de întrecere (care presupune confruntare, stres, emoții, supra sau submotivare, în funcție de miză, eforturi de voință etc.)

 

 B. Laturile sau direcțiile pregătirii psihice

1.              Pregătirea psihomotrică și sociomotrică – funcțiile psihomotrice (schema corporală, lateralitatea, ambidextria, chinestezia, echilibrul static și dinamic, timpul de reacție, anticipare și coincidență, imaginea mentală, etc.) influnețează în mod decisiv măiestria execuțiilor motrice, de aceea, dezvoltarea acestora se constituie într-un obiectiv principal al pregătirii psihologice.

2.              Pregătirea intelectuală sau cognitivă – se referă la dezvoltarea mecanismelor de informare și de apreciere-decizie (dezvoltarea percepțiilor, a atenției și a formelor ei, dezvoltarea gândirii, atât la nivelul operațiilor și raționamentelor, cât și în ceea ce privește creativitatea și capacitatea decizională.

3.              Pregătirea afectivă – va urmări în principal dezvoltarea stărilor afective pozitive și asigurarea unui climat stimulativ pentru obținerea performanței la nivelul echipei, dar și controlul emoțiilor, stăpânirea de sine, reducerea anxietății, etc.

4.              Pregătirea volitivă – care are pe de o parte rol de mobilizare a energiilor și de susținere a angajamentului necesar depășirii obstacolelor, iar, pe de altă parte, funcții de abținere, reținere, răbdare, suportare a durerilor, etc.

5.              Formarea componentelor personalității sportivilor.

           „Cel care vrea să educe pe alții, trebuie să fie el însuși educat și nimenu nu poate forma rin educație, acea personalitate pe care el însuși nu o are.”

           Antrenorul trebuie să se constituie într-un veritabil „model”, deoarece relația antrenor-antrenat a devenit mult mai puternică în ultimul timp, prin: creșterea longevității sportive, sporirea numărului și a duratei antrenamentelor zilnice, participarea la cantonamente și turnee de pregătire centralizată în condiții de izolare pentru mai multe săptămâni sau luni în decursul unui an, etc.

           Antrenorul este responsabil și de climatul care se instituie în echipă, în care se formează norme și modele, apar ierarhizări, se instituie lieri și se cristalizează relații interpersonale diverse. Conformarea la aceste reguli, la tradițiile grupului, influențează dezvoltarea în plan personal a fiecăruia dintre membrii săi.

1.3.3.2.         Metodele și tehnicile pregătrii psihice

           Acestea sunt: convingerea, exercițiul, exemplul, aprobarea și dezaprobarea (recompensele și sancțiunile), modelarea, simularea, supraînvățarea, solicitarea maximală, antrenamentul mental, autogen, psihoton, etc.

           Tehnicile psihologice considerate importante sunt: stabilirea obiectivelor de performanță, capacitatea de relaxare, controlul mobilizării, capacitatea de imaginare mentală, introspecția sau discuția cu sine.

           Principalele tehnici psihologice care pot fi dezvoltate la sportivi sub îndrumarea antrenorilor sunt:

ü    tehnicile de reprezentare mentală

ü    tehnicile de mobilizare a energiei psihice

ü    tehhicile de combatere a stresului

ü    tehnicile de fixare a obiectivelor performanțiale

ü    tehnicile de creștere a capacității de concentrare

ü    tehnicile de reducere a anxietății

Toate aceste tehnici psihologice se situează într-o relație de interdependență, perfecționarea uneia dintre ele contribuind la dezvoltarea tuturor celorlalte:

Ø    mobilizarea eficientă a energiei psihice ajută la combaterea stresului;

Ø    pentru formarea imaginilor mentale, este necesară o stare de relaxare, iar relaxarea este la rândul său rezultatul utilizării imaginilor mentale;

Ø    prin formarea imaginilor mentale, sportivii își sporesc puterea de concentrare, în același timp, concentrarea contribuind la eficiența formării imaginilor mentale;

Ø    odată cu creșterea energiei psihice se produce și o creștere a atenției. Aceasta până la un punct, dincolo de care, orice creștere suplimentară a energiei psihice influențează negativ concentrarea atenției;

Ø    combaterea eficientă a stresului favorizează creșterea puterii de concentrare, în timp ce tehnicile de concentrare a atenției fac posibilă eliminarea gândirii negative.

Ø    reprezentarea mentală a obiectivelor constituie un mijloc de stimulare a sportivilor pentru finalizarea eforturilor lor, în timp ce capacitatea de formare a imaginilor mentale se poate îmbunătăți prin fixarea unor obiective de performanță realiste.

  

2.    Selecția în jocul de baschet

 

Selecţia este un proces permanent, continuu, process de a cărui eficienţă depinde nivelul performanţelor de la maturitate.

Selecţia operează continuu şi paralel cu procesul de pregătire de la începător până la nivelul marii performanţe şi implică un ansamblu de evaluări periodice care să evidenţieze aptitudinile copilului/sportivului pentru practicarea cu succes a jocului de baschet. Un rol important in procesul de selectie il constituie starea de sanatate a participantului cit si motivatia acestuia vis-a-vis de procesul de pregatire si de jocul in sine.

Selecţia este un proces permanent, continuu, process de a cărui eficienţă depinde nivelul performanţelor de la maturitate.

Selecţia operează continuu şi paralel cu procesul de pregătire de la începător până la nivelul marii performanţe şi implică un ansamblu de evaluări periodice care să evidenţieze aptitudinile copilului/sportivului pentru practicarea cu succes a jocului de baschet. Un rol important in procesul de selectie il constituie starea de sanatate a participantului cit si motivatia acestuia vis-a-vis de procesul de pregatire si de jocul in sine.

 

 

 

2.1. Cerintele generale pentru eficientizarea selectiei in baschet

 

1. Extinderea retelei de unitati cu profil baschetbalistic pe intreg teritoriul tarii.

2. Elaborarea unui sistem national unitar de selectie cu criterii, probe si norme de control, diferentiate in functie de vârsta si sex.

3. Prelungirea perioadei de pregatire a copiilor si juniorilor (scaderea vârstei de selectie).

4. Perfectionarea continutului programelor de educatie fizica din scoli, in directia formarii deprinderilor motrice variate, pregatitoare pentru diferite ramuri sportive şi a selectionarii copiilor si tinerilor talentati, cu reale aptitudini pentru marea performanţă.

5. Perfectionarea continutului pregatirii pe etape de vârsta, pe baza cunoasterii mai exacte a posibilitatilor biologice si psihologice a copiilor.

6. Crearea unui sistem competitional propriu copiilor si juniorilor, potrivit cerintelor metodice care prefigureaza selectionarea si apoi pregatirea acestora pe baze stiintifice pentru inalta performanta.

7. Specializarea profesorilor si antrenorilor in problematica antrenamentului, specifica copiilor si juniorilor.

8. Imbunatatirea continua a bazei materiale, terenuri de baschet în aer liber, utilarea sălilor de sport cu panouri centrale şi laterale.

9. Crearea unor evenimente care să popularizeze baschetul şi să atragă copii şi tinerii spre jocul de baschet.

  

2.2. Etapele selecţiei

          

In general, procesul de selecţie este eşalonat în timp pe patru etape.

 

           ETAPA I - selecţia iniţială (de orientare) – constă în depistarea copiilor dotaţi şi iniţierea lor în jocul de baschet. Vizează perioada de vârstă cuprinsă intre 8 şi 12 ani, şi constă în atragerea, depistarea si selecţionarea copiilor talentaţi, cu aptitudini pentru practicarea jocului de baschet, şi iniţierea lor în baschet în cadrul unei activităţi organizate pe grupe de începători. Durata acestei etape este de 2-4 ani.

Vârsta optimă de selecţie este de 8 – 10 ani, iar apariţia mingiilor nr. 3 şi nr. 5 şi a panourilor reglabile permit iniţierea şi la vârste mai mici. Unele elemente de talie foarte înaltă pot fi selecţionate şi la 14 – 16 ani.

Selectia in aceasta etapa poate fi directa sau indirecta. Concursul (meciul) este prezent dar fara a fi un obiectiv de performanta – reprezinta un mijloc util de mentinere a motivatiei pentru baschet! In aceasta etapa, in care se pun bazele fundamentale ale tehnicii, selectia se face pe baza unui model de selectie pe ramura de sport si se urmareste in principal abilitatea copiilor care executa cu usurinta formele naturale de miscare (saritura, alergare, aruncare, prindere, aterizare, etc.) cit si aspecte legate de agilitate, echilibru, coordonare si viteza.

 

           ETAPA a II-a - selectia intermediara - situata in jurul perioadei pubertare când are loc stabilizarea din punct de vedere biologic si psihic, se refera la perioada de vârsta cuprinsa intre 13-15 ani  (11-16 ani după alţi autori), si corespunde cu începerea pregătirii dirijate şi cu alcătuirea echipelor de juniori. In cadrul acestor vârste organismul copiilor poate suferi modificări substanţiale cel mai adesea în direcţia dezvoltării aptitudinilor evidenţiate în prima etapa de selecţie, corespunzătoare cerinţelor ramurii de sport, dar exista şi situaţii în care este necesară reorientarea către alte ramuri, pentru a valorifica achiziţiile anilor anteriori de antrenament.

           În cadrul etapei se urmăresc şi se evaluează calităţile intelectuale, particularităţile afective si voliţionale, precum şi evoluţia indicilor antropometrici şi ai calităţilor motrice. Acestui cadru general i se adaugă “criteriile baschetbalistice”, respectiv investigaţiile specifice jocului de baschet în scopul estimării gradului de pregătire realizata si a nivelului acumulărilor înregistrate de fiecare jucător în parte.

În această etapă sportivii activează în grupe stabile de avansaţi, selecţia evaluând progresul realizat de aceştia în plan fizic şi tehnico-tactic prin probe de control şi comportamentul performanţial din jocurile oficiale. Modelul de selectie intermediar prezent in aceasta etapa urmareste valorificarea particularitatilor individuale cit si obtinerea rezultatelor in procesul de invatare (antrenament) si in concursuri (meciuri) dar in mod progresiv si nefortat. Comportamentul in concurs (in meci – oficial, amical, de verificare, etc.) poate fi folosit ca si criteriu de apreciere a valorii dar nu in mod izolat ci in strinsa corelare cu celelalte aspecte ale selectiei. Ca parte a procesului de selectie, mai ales pe partea finala a acestei etape (14-15 ani), se incearca identificarea timpurie a jucatorilor care prezinta potential pentru a fi inclusi in loturile reprezentative (regionale, nationale).

          

             ETAPA a III-a - selectia finala (decisivă) - presupune o ierarhizare a valorilor individuale pe baza acumulărilor înregistrate atât pe parcursul etapelor anterioare, cat, mai ales, in perioada cuprinsa intre 16 ani si 19 ani.

           In aceasta etapa se perfecţionează procedeele tehnice si acţiunile tactice fundamentale de atac si apărare, la un nivel calitativ superior, care creează premisele selecţionării celor mai buni jucători în echipele reprezentative de juniori-junioare si de la un nivel de performanţă la altul, promovarea în echipele de seniori-senioare, sau de la o echipă la alta, selecţionarea în loturile naţionale de seniori – senioare. Modelul final  (si de confirmare a capacitatii de performanta) trebuie avut in vedere in aceasta etapa. De asemenea, se va tine cont si de modelul de performanta actual iar evaluarea jucatorilor se va realiza si pe baza cerintelor specifice fiecarei pozitii in parte (fundas, extrema, pivot).

 

           ETAPA a IV-a - selectia curenta – se realizeaza pe baza formei sportive si a capacitatii maxime de potential (si efort) la data obiectivului competitional (meci din sezonul regulat, meci de play-off, competitie / turneu, etc.). Se acorda atentie conceptului de dirijare a antrenamentului sportiv si de punere in forma sportiva: intrare/obtinere, mentinere si valorificare, iesire din forma sportiva (a se vedea si capitolul dedicat planificarii antrenamentului sportiv).

 

 

Considerând aspectele organizatorice si metodice ale pregătirii, selecția şi pregătirea ar putea fi astfel etapizate (Tabel 1):

 

 

Tabel 1. Etapizarea selecției

 

  

2.3. Criteriile de selecţie

 

           Selectia vizeaza un evantai larg de laturi ale personalitatii copiilor ce incep sa practice baschetul in mod organizat, laturi pe care le pun in valoare criteriile de selectie.

           Pentru reusita procesului de selectie este necesar ca pe de o parte sa se cunoasca calitatile favorizante ale sportului respectiv, iar pe de alta parte, cei supusi selectiei sa posede acele calitati, la un nivel cât mai ridicat, cunoscând ca unele dintre acestea sunt perfectibile prin antrenament, iar altele mai putin.

           In momentul actual selectia se orienteaza dupa urmatoarele criterii:

 

a) Criteriile medico-biologice stabilesc starea de sanatate si principalele date referitoare la dezvoltarea somato-functionala a organismului copiilor. Acestea se obtin prin examenul antropometric, somatoscopic si prin determinarea starii functionale a sistemelor cardiorespirator, neuromuscular, neuropsihic, etc.

Æ Starea de sanatate se va stabili printr-un examen clinic de specialitate/pe aparate, cât mai complet şi de investigare a antecedentelor heredo-colaterale sau personale si trebuie să evidentieze aspecte care pot împiedica practicarea sportului de performanţă.

Æ  Starea functionala - in acest sens de interes pentru antrenor sunt integritatea functionala, endocrino-metabolica, neuro-musculara, neuro-psihica, hepato-renala, hematologica, si cardiorespiratorie. Dintre toate organele si sistemele, aparatul cardio-vascular si cel respirator sunt cele care se adapteaza cel mai repede la efortul fizic.

Acest criteriu este eliminatoriu.

 

b)  Criteriile somatice stablesc nivelul de dezvoltare fizica generala si parametrii ce favorizeaza obtinerea performantelor in baschet - statura inalta, dimensiunile mari ale anvergurii, palmei, labei piciorului, diametrul biacromial si dimensiunea diametrului bitrohanterian.

In etapa initiala a selectiei, examenul trebuie sa precizeze:

           - nivelul de dezvoltare fizica generala a copiilor in functie de sexul si grupa de vârsta din care fac parte.

           - aspectele de dezvoltare fizica favorizante pentru obtinerea performantei, in scopul de a fi dirijat spre probele respective.

           - deficientele fizice care contraindica sportul de performanta.

           Pentru aceasta se vor efectua urmatoarele examene:

Æ   Examenul antropometric: statura, greutatea, bustul, lungimea membrelor inferioare, perimetrul toracic in repaus, in inspiratie profunda si expiratie fortata, diametrul bicromial si bitrohanterian. Statura si greutatea se vor compara cu mediile pe tara.

Æ   Urmarirea cresterii taliei si greutatii pe vârste.

           -cresterea in inaltime , la fete se opreste in jurul vârstei de 17-19 ani, iar la baieti la 21-25 ani.

Æ   Evolutiei cresterii principalelor segmente: anvergura, membrele inferioare şi prognoza evolutiei cresterii in inaltime.

           Determinante pentru obtinerea performantelor de valoare sunt, in primul rand, statura si anvergura bratelor. Valorile staturii sunt conditionate de factori genetici, care se modifica foarte putin, in plus sau in minus, in functie de conditiile de viata si de activitate desfasurata.

           Pentru prognosticarea staturii care va fi atinsa la varsta adulta se recomanda folosirea formulei experimentate de L.Teodorescu, care consta din stabilirea corelatiei intre statura ambilor parinti si coeficientii standard, pentru tata si mama, numai in situatia in care statura tatalui este de minimum l80 cm si a mamei de minimum 170 cm.

 

 

                                   St + (Sm x 1,24)                                    (St x 1,044) + Sm

Statura fetelor =   ----------------------     statura baietilor = -------------------

                                               2                                                                     2

                      

Sau

 

                                   (Tt x 0,923) + Tm                                   (Tm x 1,08) +Tt 

Statura fetelor =   ----------------------     statura baietilor = -------------------

                                               2                                                                     2

                      

unde:

Sm, Tm – statura mamei

St, Tt – statura tatălui.

 

Pe baza particularitatilor de dezvoltare a staturii si a cerintelor impuse de modelul jucatorului senior si jucatoarei senioare, au fost stabilite urmatoarele valori ale staturii, cu caracter orientativ, intre 7 si 18 ani – vezi Tabel 2:

 

 

Tabel 2. Valori ale staturii (caracter orientativ – varsta intre 7-18 ani)

 

 

Din punct de vedere al dezvoltării copiilor, cunoscând vârsta şi statura de moment (SMo), se poate calcula statura definitivă (SD) cu ajutorul Tabelului 3 (*) de mai jos care redă procentajul din statura adultului (SA) cu ajutorul formulei: 

 

SD = SMo x 100 / % SA

               

Tabel 3. Statura definitiva a adultului (estimativa)

* Valorile procentuale ale staturii definitive atinse la diferite vârste (după D. Colibaba şi I. Bota).

 

Tabelul 4 de mai jos indica inaltimea pe categorii de varste si folosirea acestui indicator (inaltimea) pentru a identifica jucatorii inalti (*):

 

Tabel 4. Inaltimea pe categorii de varsta (* dupa prof. Nenad Trunic, 2017)

 

Dragnea (1994) propune urmatoarele valori probabile care ajuta antrenorii in estimarea inaltimii sportivilor:

-       La 17 ani inaltimea baietilor reprezinta 99.47% din cea finala;

-       La 16 ani inaltimea baietilor reprezinta 98.01% din cea finala;

-       La 15 ani inaltimea baietilor reprezinta 95.28% din cea finala;

-       La 14 ani inaltimea baietilor reprezinta 91.26% din cea finala;

-       La 13 ani inaltimea baietilor reprezinta 87.18% din cea finala;

-       La 12 ani inaltimea baietilor reprezinta 84.82% din cea finala;

-       La 11 ani inaltimea baietilor reprezinta 80.95% din cea finala;

-       La 10 ani inaltimea baietilor reprezinta 78.21% din cea finala.

De exemplu, in cazul unui copil de 10 ani care masoara 147 cm, calculul inaltimii finale se face inmultind 147 cu 100 si apoi impartind rezultatul cu procentul corespunzator virstei din tabel:

147x100 /78,21 = 147,700/78,21 = 187,95 cm

 

Se pot face predicţii, cu un suficient grad de probabilitate privind evoluţia creşterii în înălţime, dacă aceasta se desfăşoară normal şi nu este tributară vreunei maladii congenitale sau contractate.

 

 

Anvergura braţelor este de asemenea un indicator somatic deosebit de important în jocul de baschet.  Valoarea acestuia poate fi calculată în funcţie de vârsta cronologică şi valoarea staturii – vezi:

 

Tabel 5. Anvergura raportata la diferite categorii de varsta / pe posturi

VÂRSTA/POSTUL	12 ani 102% din statură		14 ani 103% din statură		16 ani 105 % din statură		18 ani 106 % din statură
	F	B	F	B	F	B	F	B
FUNDAŞI	168	168	176	180	184	193	189	201
EXTREME	173	171	185	185	193	202	197	208
PIVOŢI	178	175	190	190	198	207	203	217

 

 

Lungimea palmei reprezintă, în cazul unei dezvoltări normale, 10.4% din înălţimea corpului. Pentru jucătorii şi jucătoarele de baschet trebuie să depăşească procentajul indicat.

De regulă, greutatea corporală a baschetbaliştilor este mai mică cu 5 – 8 kg faţă de numărul de centimetri ai staturii peste 1 m.

c) Criteriile motrice determina in egala masura volumul si calitatea deprinderilor motrice de baza si specifice ca si nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice.

    Dezvoltarea motricitatii este conditionata de o serie de factori, care pot fi recunoscuti in caracterele ereditare si in activitatea marilor functiuni ale organismului in diversele lui activitati. Trasaturile sau calitatile care pot fi mai greu modificate formeaza grupa calitatilor stabile iar celelalte grupa calitatilor labile, perfectibile. Din această cauză se impune o tratare diferentiala a selectiei, in functie de caracterul perfectibil sau mai putin prefectibil al calitatilor pe care le reclama practicarea sportului ales.

    În selecţia pentru jocul de baschet se vor evalua calităţile motrice puternic determinate genetic: îndemânarea, viteza, detenta.

-                 viteza va fi testată sub toate formele de manifestare inclusiv viteza de deplasare;

-                 detenta va fi evaluată la început în lungime şi după formarea deprinderii de săritură pe verticală, se va evalua detenta pe verticală;

-                 îndemânarea, calitate foarte complexă va fi evaluată în urma observării dirijate a jocurilor copiilor: leapşa, ştafete, jocuri pe 1/2 de teren (miuţe) de fotbal, baschet, urmărindu-se coordonarea, capacitatea de învăţare (imitaţie), ambidextria, simţul echilibrului, simţul mingii.

           Nivelul pregatirii specifice se apreciaza - pentru incepatori si avansati - in limitele de varsta stabilite pentru fete si baieti, pe baza rezultatelor obtinute la probele si normele de control specifice. Acestea se compara cu normele stabilite de sistemul de selectie, apreciindu-se astfel nivelul atins in pregatirea specifica.

 

d) Criteriile psihologice si psiho-pedagogice determina nivelul de dezvoltare a calitatilor psihice solicitate in procesul de antrenament si in competitiile de baschet.

La copii, aptitudinile şi trăsăturile de personalitate nu sunt încă definite, de aceea se va urmări în principal existenţa motivaţiei pentru practicarea sportului de performanţă şi dorinţa de victorie, manifestate în diferitele jocuri ale copiilor prin ambiţia de a câştiga, pasiune, plăcerea jocului, competitivitate, combativitate, stabilitate emoţională, capacitate de cooperare, altruism/individualism. De asemenea trebuiesc urmărite: afectivitatea, vointa,  memoria, imaginatia,  aptitudinile, atitudinea generala, vocatia  si chiar talentul.

 e)  Criteriile sociale – urmăresc determinarea situaţiei sociale, mediului de provenienţă, tradiţia zonei, anturajul, comportamentul scolar, etc

 f)   Criteriul si abilitatea de asimilare – antrenorii trebuie sa depisteze copiii si sportivii care demonstreaza abilitatea de a invata repede si foarte repede!

 

 

IMPLICATIILE STATISTICE IN SELECTIE

 

Alexe (1993) mentioneaza conceptul de implicatii statistice in selectie. Selectia sportiva reprezinta un fenomen supus legilor statisticii; selectia se incadreaza in legea distributiei normale (si mai precis Curba lui Gauss). Alexe exemplifica acest concept prin graficul din Tabelul 5 in care se evidentiaza faptul ca la 100 de copii un antrenor va depista de la 1 pina la 5 copii care sunt foarte buni .

              2.4. Obiectivele selectiei

 Ca antrenori, este de datoria noastra sa ne implicam activ in procesul de selectie, un proces care trebuie sa se desfasoare in mod riguros si organizat si care are anumite obiective foarte clare. In acest sens, antrenorii trebuie:

a)    sa depisteze talentele individuale timpuriu;

b)   sa prevada corect dezvoltarea viitoare a jucatorilor (prognoza taliei la maturitate si orientarea corecta pe post).

c)    sa selectioneze jucatorii potriviti pentru jocul modern de baschet;

     d) sa polarizeze jucatorii capabili sa formeze o echipa competitiva pe plan intern/international si sa:

 - contribuie la selectia jucatorilor pentru lotul national.

 - contribuie la selectia jucatorilor pentru o echipa de club.

2.5. Avantajele si beneficiile selectiei si identificarii talentului

 

Procesul de selectie prezinta o serie de avantaje care ajuta pe antrenor (si toate celelalte persoane angrenate in acest proces) sa foloseasca a serie de mijloace cit mai obiective cu intentia de a depista sportivii talentati si de a-i include in procesul de antrenament. Printre benefiicile selectiei amintim:

-                 Selectia in baschet implica identificare, orientare si antrenarea potentialilor jucatori pentru a-i transforma in atleti de succes.

-                 Problema selectiei in baschet este multilaterala si implica persoane cu un grad inalt de calificare profesionala si  stiintifica.

-                 Talentul poate fi activat doar in cadrul activitatiilor specifice si in conditii potrivite de antrenamente de intensitate ridicata.

-                 Problema selectiei in baschet este corelata cu: compararea copilului cu caracteristicile antropologice ale unui model de jucator de succes, prezicerea dinamicii si varfului capacitatii de dezvoltare.

 

 

            2.6. Talentul

La modul general, TALENTUL este definit ca o aptitudine, exprimată într-o anumită direcţie, net superioară aptitudinii medii şi nedezvoltată încă în totalitate (Rothing, 1983).

În domeniul sportului, important este mai ales talentul motric. Se distinge un talent motric general, un talent sportiv şi unul specific unei anumite discipline sportive.

Talentul motric se manifestă prin faptul că mişcările sunt învăţate cu multă uşurinţă, mai repede şi cu mai multă siguranţă, el presupune un repertoriu foarte vast de acţiuni motrice (Hahn, 1982).

Talentul sportiv reprezintă predispoziţia superioară mediei de a putea realiza mari performanţe în domeniul sportiv.

Talentul specific pentru o anumită disciplină se caracterizează prin faptul că el comportă predispoziţii fizice şi psihice de a realiza performanţe extraordinare într-un anumit tip de sport.

După unii cercetători, circa 6% din indivizii unei populaţii prezintă o valoare ridicată, superioară mediei, pentru un anumit parametru.

Specialiştii domeniului sunt aproape unanim de acord că principalele grupe de predispoziţii care influenţează talentul sunt următoarele:

Þ   Predispoziţii antropometrice, ca talia, greutatea, structura corporală, proporţiile, centrul de greutate.

Þ   Caracteristici fizice, ca rezistenţa aerobă şi anaerobă, forţa statică şi dinamică, viteza de acţiune şi de reacţie, mobilitatea.

Þ   Predispoziţii motrice tehnice, cum ar fi calităţile de echilibru, simţ temporal, spaţial şi ritmic, simţ al apei sau al zăpezii, calitatea de expresie, posibilităţile muzicale şi ritmice.

Þ   Capacitatea de învăţare, cum ar fi darul de-a concepe, posibilitatea de observaţie şi de analiză.

Þ   Dispoziţiile pentru performanţă, cum ar fi dispoziţiile pentru efort, ambiţie, perseverenţă, sârguinţă la antrenament, toleranţă la frustrare.

Þ   Capacităţi cognitive, cum ar fi concentrarea, inteligenţa motrică, creativitatea, posibilităţile tactice.

Þ   Factori afectivi, stabilitatea psihică, înclinare pentru competiţie, insensibilitate faţă de competiţie, posibilitatea controlării stresului.

Þ   Factori sociali, aptitudine pentru a conduce, capacitate de integrare, capacitate de cooperare etc.

În consecinţă, talentul sportiv se distinge prin posesia de aptitudini şi abilităţi diferite, în domenii variate, care condiţionează în ansamblu capacitatea de performanţă sportivă.

 

 2.7.  Profilul jucatorului de succes in viitor

 

Numerosi antrenori de renume au elaborat un profil al jucatorului de succes; in cadrul acestui profil apar mai multe repere si aspecte ale jocului modern, pe teren, cit si aspecte care caracterizeaza jucatorul in afara terenului de joc. Cele mai relevante si importante repere sunt:

-                 Jucatorul polivalent cu cunostiinte tehnico-tactice pe toate pozitiile (all-round player) si zonele terenului (combo-player).

-                 Nivel ridicat de coordonare, viteza, echilibru, agilitate, flexibilitate, si putere exploziva.

-                 Din punct de vedere morfologic, va domina fizicul cu segmente lungi, nivel ridicat de masa musculara si nivel scazut de strat/tesut adipos.

-                 In anduranta aeroba si anaeroba ca si indicator al capacitatii energetice, dezirabile sunt calitatile functionale ridicate de recuperare dupa efort anaerob de intensitate ridicata ( toleranta ridicata fata de acidul lactic).

-                 Din punct de vedere al calitatilor cognitive a jocului polivalent, se doreste: capacitatea de rezolvare a problemelor de timp si spatiu, compensarea, jocul sub presiune, capacitatea de creare a unui stil propriu in incercarea de a rezolva situatii de joc.

-                 Nivel ridicat de stabilitate emotionala.

-                 Agresivitate controlata.

-                 Nivel ridicat de inteligenta.

-                 Sociabilitate.

-                 Personalitate puternica (stabilitate ridicata si toleranta la stres).

-                 Inteligenta baschetbalistica.

-                 Capacitatea de invatare.

-                 Anticipare

-                 Recunoasterea situatiei din joc si luarea deciziei corecte.

-                 Identificarea plusurilor si minusurilor personale si capacitatea de a lucra pentru a imbunatati punctele slabe.

-                 Viteza deciziilor tactice.

 

          

2.8. Probe şi norme de control pentru selecţie

 

Motricitate generală

Probe motrice generale vor fi propuse de Federatia Romana de Baschet (FRB) ca modalitate de apreciere a nivelului dezvoltării calităţilor motrice conform nivelului şi categoriei de instruire (viteză, săritura în lungime de pe loc, detenta pe verticală, ridicarea trunchiului din culcat dorsal (abdomen), ridicarea trunchiului din culcat facial (spate), flotări, mobilitate coxo-femurală, alergare de rezistenţă, etc.).

Probele de control pentru copii, la selectia initiala, vor fi elaborate si aprobate de Colegiul Central al Antrenorilor (CCA) si vor contine probe pentru calitatile biomotrice: viteza (20 m), detenta (saritura in lungime de pe loc), capacitati motrice coordinative (Test Shark 5 simplificat), mobilitate coxo-femurala si masuratori antropometrice (talie, anvergura, greutate, date despre inaltimea parintilor si antecedente sportive).

Detaliile specifice fiecarei probe in parte cit si modalitatea de administrare (conditiile de desfasurare) vor fi accesate in capitolul Probe si Norme de control pentru selectie.

 

 

Motricitate specifică

Ä    Probe şi teste de control de apreciere a însuşirii conţinutului instruirii ale FRB corespunzătoare fiecărui nivel de instruire.

Ä    Diferite trasee, complexe de structuri de procedee tehnice atac – apărare care să evalueze însuşirea procedeelor tehnice fundamentale şi a acţiunilor tactice individuale de atac şi apărare, ale FRB şi proprii fiecărui antrenor.

Ä    Comportamentul în joc 1x1, 2x2, 3x3, 5x5, in jocuri de verificare şi oficiale.

La copii şi juniori, probele trebuie să releve: aptitudinile copiilor, calitatea muncii antrenorului şi să fie un mijloc stimulativ pentru copii (de exemplu: acordarea unor ecusoane reprezentând o minge de baschet diferit colorate, etc.).

Pentru selecţia intermediară şi finală, criteriile sunt aceleaşi, dar capătă o mai mare specificitate.

Un baschetbalist de performanţă are nevoie de minimum 6 – 10 ani de pregătire în care instruirea trebuie dirijată gradat pe niveluri ascendente şi la finalul fiecărui stadiu se impune o evaluare precisă a nivelului pregătirii sportivilor în concordanţă cu tendinţele actuale şi de perspectivă ale baschetului de performanţă.

Probele de control pentru baby/mini, U14, U15-16, U18-20, seniori vor fi prezentate si detaliate la capitolele respective.

 

 

Activitatea de selecţie în diferitele etape ale devenirii baschetbalistice trebuie să se axeze pe următoarele obiective:

NIVELUL ÎNCEPĂTORI (baby-baschet, minibaschet):

-                 depistarea atragerea şi recrutarea copiilor cu aptitudini psiho-somato-motrice favorizante pentru baschet;

-                 tip constituţional: longilin, cu segmente lungi, pronostic favorabil pentru o talie înaltă. La 12 ani, valorile orientative sunt prezentate in Tabelul 6:

 

 

Tabel 6. Valori orientative ale taliei la varsta de 12 ani

 

-                 calităţi motrice puternic determinate genetic: îndemânare, viteză, detentă;

-                 trăsături de personalitate: competitivitate, combativitate, dorinţă de afirmare, cooperare, capacitatea de învăţare motrică.

 

Concluzii: Profesorul/antrenorul, mai ales pentru selectia initiala, trebuie sa cunoasca raspunsurile la urmatoarele intrebari:

- CE CAUTAM? Raspunsul a fost mentionat mai sus.

- UNDE/CAND CAUTAM ? Oriunde, oricand/permanent - urmarim jocurilor copiilor in parcuri si gradinite, la orele de educatie fizica, la competitiile altor discipline, la orice eveniment sportiv sau cultural, in transportul in comun, etc.

- CUM CAUTAM: selectia poate fi spontana, intamplatoare, sau organizata de catre cluburi (actiuni proprii de selectie) sau de FRB (campanii zonale/regionale de selectie si promovare a baschetului, sau la nivel national, gen „Actiunea Gigantul”, etc.).

De retinut: cea mai mare greseala a unui club/antrenor este sa se multumeasca doar cu copii care vin cu parintii/bunicii la sala, si nu depun eforturi sustinute pentru o selectie eficienta. Selectia este permanenta!

 

NIVELUL AVANSAŢI II (juniori III):

-                 selecţie permanentă corespunzător dinamicii creşterii indicilor somato-motrici şi însuşirii conţinutului instruirii, paralel cu recrutarea unor elemente noi, dotate pentru baschet;

-                 tip constituţional: longilin, cu statură înaltă, conform valorilor orientative minime  la 14 ani – vezi Tabelul 7 :

 

 

Tabel 7. Valori orientative ale taliei la varsta de 14 ani

 

-                 calităţi şi deprinderi motrice: viteză de execuţie, reacţie şi deplasare, îndemânare specifică (simţul mingii, ambidextrie, orientare în spaţiu), detenta membrelor inferioare;

-                 corectitudinea însuşirii şi stabilitatea deprinderilor specifice şi a acţiunilor tehnico-tactice de atac şi apărare;

-                 profil psihologic: competitivitate, motivaţie, voinţă, perseverenţă, combativitate, autocontrol.

 

 

2.9. Sistemul national de selectie (SNS)

 

2.9.1.   Componentele SNS

 

In acest moment, FRB implementeaza un sistem national de selectie care are urmatoarele componente:

-                 a) selectia initiala, spontana sau organizata, la nivelul cluburilor sau urmare a unor actiuni zonale/ regionale/nationale organizate de FRB, urmata de initierea in baschet a copiilor selectionati, 1-2 ani;

-       b) participarea echipelor de copii la Festivalul de baby/mini baschet si la CN U12 (primele competitii majore in care apar micutii baschetbalisti); dupa aceste competitii FRB organizeaza „Tabara Gigantilor”;

-                c) jucatorii remarcati dar si altii intra in programul de selectie si pregatire „PerformBaschet - un pas inainte”, care se desfasoara pe zone geografice (12-14 ani), finalizat cu Turneul Inter-Centre si Summer Camp Performbaschet.

-                 d) U14 - trial de selectie si 3 stagii de pregatire centralizata, pe 3 grupe de 16 jucatori, masculin si feminin;

-                 e) U15 - 2-3 stagii de selectie si pregatire centralizata, pe 2 grupe de16 jucatori, masculin si feminin;

-               f) U16 – 2-3 stagii de selectie si pregatire centralizata, pe 2 grupe de 16 jucatori, masculin si feminin, premergatoare formarii LN U16 care participa la CE U16;

-                 g) Stagii de pregatire si jocuri pentru U15-16 in cadrul proiectului FIBA Youth Development.

-               h) U18 - 2-3 stagii de selectie si pregatire centralizata, pe 2 grupe de 16 jucatori, masculin si feminin, premergatoare formarii LN U18 care participa la CE U18;

-                 i) U20 – 2-3 stagii de selectie si pregatire centralizata, pe 1-2 grupe, masculin si feminin, premergatoare formarii LN U20 care participa la CE U20;

-                    j) Stagii de selectie si pregatire pentru loturile de tineret U23/universitar si de seniori.

Dupa cum se observa, tinerii jucatori sunt supusi mai multor  stagii de pregatire centralizata, adevarate filtre de selectie, alternate cu perioade de pregatire la clubul lor.

Ideal ar fi ca antrenorul de LN si cel de la club sa conlucreze permanent pentru realizarea scopului comun, cresterea valorica a jucatorului – ei pot realiza acest lucru prin centralizarea datelor de la diferitele etape de selectie si crearea unei fise individuale care ulterior va fi incorporata intr-o baza de date centralizata la care vor avea access antrenorii care vor lucra cu sportivul respectiv pentru a monitoriza progresul acestuia.

Acest sistem ofera si multe oportunitati pentru tinerii antrenori de a se face remarcati pentru a fi promovati la LN de juniori.

In viitorul apropiat, cand vor deveni functionale centrele de selectie, de excelenta si   cele olimpice, structura SNS va fi modificata.

 

Pentru ca acest sistem national de selectie sa fie eficient trebuie sa rezolvam urmatoarele probeme:

-                 Stabilirea criteriilor de selectie;

-                 Repartizarea continutului baschetului pentru fiecare nivel formativ;

-                 Stabilirea probelor si normelor de control – probe fizice dar si tehnico-tactice, in concordanta cu caracteristicile efortului in baschet;

-                 Stabilirea standardelor finale pentru fiecare esalon competitional;

-                 Stabilirea modelelor pe post;

-                 Promovarea in esalonul superior doar a jucatorilor care realizeaza normele de control si parametrii de joc ai modelului postului;

-                 Organizarea cu maxima responsabilitate, transparenta si obiectivitate a trialurilor de selectie si a stagiilor de pregatire centralizata, premergatoare formarii LN (pe cine convocam, sustinerea PC, criteriile de selectie, cunoasterea continutului baschetului si a modelului postului, evaluarea corecta, intocmirea fisei individuale si a recomandarilor pentru antrenamentele individualizate);

-                 Realizarea unei bune colaborari intre antrenorul de lot si cel de la club;

-                 Realizarea unei baze de date centralizate in care sa apara toti jucatorii care au participat la trialuri si stagii de pregatire, de la Performbaschet pana la LN de seniori, din care sa reiasa si eventualul progres inregistrat de acestia.

Multe dintre aceste aspecte sunt rezolvate in aceasta lucrare, federatiei revenindu-i sarcina dificila sa gaseasca oamenii care sa implementeze acest sistem in practica.

 

2.9.2.   Criterii de selectie pentru loturile nationale

 

a) Loturi juniori, categoriile U14, U15, U16, U18, U20: pentru toate aceste categorii, jucatorii pentru loturile nationale se selectioneaza de-a lungul mai multor etape, care cuprind trialuri de selectie urmate de stagii de pregatire centralizata, premergatoare formarii loturilor nationale, respectand urmatoarele criterii:                                                                                                                           

 - starea de sanatate.                                                                                                                                

 - indeplinirea cerintelor modelului biomotric pe posturi, pe categorii de varsta, conform “Conceptiei unitare de joc si pregatire pe niveluri formative”.                                                                                                                

 - analizarea evaluarilor si fiselor individuale intocmite de colectivele tehnice pe parcursul celor 2-3 stagii de pregatire centralizata;

 - indeplinirea normelor pentru jucatorii de lot la probele de control FRB;

 - analizarea prestatiilor jucatorilor conform inregistrarilor statistice din campionatul national si jocurile internationale anterioare;

 - indeplinirea cerintelor tehnico-tactice ale “Modelului Postului” si compatibilitatea jucatorilor cu “Modelul de Joc” prevazut in “Conceptia unitara de joc si pregatire pe niveluri formative”;                                                                                                                                                    

 - criterii psihologice: trasaturi de caracter, competitivitate, combativitate, vointa stabilitate emotionala, capacitatea de colaborare, capacitatea de autoreglare a starilor psihice negative, etc.

 

b) Loturi seniori:                                                                                                                                                 

- starea de sanatate si forma sportiva;

- indeplinirea cerintelor modelului biomotric pe posturi, pentru seniori, conform “Conceptiei unitare de joc si pregatire pe niveluri formative”;                                                                   

 - analizarea prestatiilor jucatorilor in Liga Nationala, competitiile internationale intercluburi si ale lotului national;

 - indeplinirea cerintelor tehnico-tactice ale “Modelului postului” si compatibilitatea jucatorilor cu “Modelul de Joc” preconizat de catre colectivul tehnic;                                                                                                           

 - evaluarea psihologica;

 - integrarea in colectiv si prestatiile jucatorilor in jocurile de pregatire vor desemna cei 12 jucatori care vor participa in competitiile internationale.

 

De mentionat faptul ca FIBA nu impune niciun fel de conditii pentru participare in competitiile internationale, cu exceptia respectarii varstei la categoriile de juniori.

 

La aceste criterii se adauga si cerintele de varsta FIBA pentru competitiile de juniori si conditiile specifice de ranking pentru competitiile internationale de 3x3.

Departamentul Tehnic al FRB impreuna cu colectivul tehnic al lotului, pe baza criteriilor mentionate, propun lotul largit si Colegiul Central al Antrenorilor il analizeaza si il valideaza, supunandu-l aprobarii Consiliului Director.

Consiliul Director aproba componenta loturilor nationale si colectivele tehnice. 

 

   Convocarea la actiunile de selectie organizate de FRB se va face prin doua modalitati:

-      Invitatie la trial de selectie regional/national  urmat de stagiu de pregatire – pentru U12, U13, U14, sau in situatia cand nu avem date suficiente despre potentialul jucatorilor din teritoriu:  cluburile trimit jucatorii selectionabili, dar transportul, cazarea si masa pentru 1-2 zile de trial vor fi suportate de club/parinti; cei selectionati vor ramane in pregatire pe cheltuiala FRB, ceilalti pleaca acasa;

-       Preselectie urmata de convocare la stagiu de selectie si pregatire pentru U15, U16, U18, U20;  preselectia se va face de departamentul tehnic si colectivele tehnice ale loturilor in baza urmatoarelor criterii:

- identificarea celor mai buni jucatori, remarcati la  stagiile din anul anterior;

- prestatiile la TF ale CN;

- discutiile cu antrenorii din teritoriu;

- rezultatele de la PC (jucatorii propusi pentru preselectie vor sustine probele FRB cu antrenorul de club, rezultatele fiind trimise antrenorului coordonator);

Pe baza acestor criterii, departamentul tehnic al FRB va convoca cei 26 de jucatori desemnati sa participe la stagiu.

 

  Procedura

- CCA si antrenorii coordonatori vor nominaliza colectivele tehnice, 6-8 antrenori inclusiv preparatorul fizic;

- in primele antrenamente se vor sustine PC si se vor compara cu rezultatele trimise de antrenorii de club;

- antrenamentele se vor desfasura conform programului si planurilor de antrenament aprobate de CCA;

- la finalul stagiului, colectivul tehnic va face evaluarea sportivilor, va intocmi fisa individuala a acestora si eventual recomandarile pentru pregatirea individualizata la club;

- antrenorii coordonatori vor centraliza aceste evaluari si fisele individuale si le vor arhiva;

- esential este ca aceste evaluari sa fie folosite pentru preselectia jucatorilor pentru stagiile din anii urmatori.

 

2.9.3.   Criterii pentru alcătuirea echipelor de club

Un grup social de mici dimensiuni (2 – 40 componenţi) special constituit şi cu o bună organizare, format pentru a putea efectua sarcini precise cu bune rezultate, poate fi definiţia pentru echipă – Grup sportiv (Colibaba Evuleţ – Dumitru).

Se aleg persoane specializate ce-şi cunosc rolurile de îndeplinit pentru a atinge scopul vizat (performanţa sportivă). Specialiştii (managerii) cu foarte bună pregătire profesională alcătuiesc, organizează şi conduc echipa – Grup sportiv. De desfăşurarea corespunzătoare a acestor acţiuni depinde calitatea, eficienţa şi valoarea rezultatelor finale urmărite.

Prin atragerea jucătorilor talentaţi, care pot atinge o capacitate maximă de performanţă în competiţii, se constituie echipele sportive profesioniste. Această selecţie se face prin mai multe metode:

Þ   Participarea permanentă la târgurile valorice unde cei mai buni jucători sunt aleşi şi angajaţi. Jucătorii provin de la echipele de tineret, universitare sau sunt jucători transferabili.

Þ   Atragerea jucătorilor foarte valoroşi şi de mare perspectivă din orice zonă geografică.

Þ   Transferurile avantajoase de jucători pentru ambele echipe ce negociază.

Þ   Atragerea tinerilor talentaţi, cu mari disponibilităţi.

Þ   Urmărirea şi angajarea jucătorilor cărora le expiră contractele.

Persoana care gândeşte, decide şi răspunde de formarea şi pregătirea unei echipe de performanţă este directorul tehnic. În selecţia jucătorilor necesari este ajutat de aceiaşi membri ai echipei de conducere. Antrenorul acceptă sau nu diferite sugestii de la ceilalţi membri din conducerea clubului (echipei), răspunzând în final în nume propriu de rezultatele obţinute de echipă în competiţiile la care participă.

O conducere colectivă nu este eficientă deoarece duce la diminuarea responsabilităţii şi  la o tendinţă de anihilare a criticilor, luându-se în final decizii întâmplătoare sau greşite. Antrenorul unei echipe trebuie să ştie în amănunt caracteristicile şi tendinţele de dezvoltare a jocului pe plan internaţional şi să aibă o concepţie personală de joc, şi pregătire eficientă.

Antrenorul trebuie să aibă o concepţie ancorată în realitate, deschisă la noutăţi, având capacitatea de precizie şi de creare, fapt ce-i conferă acestuia originalitate. Regulamentele de joc standardizate pe plan internaţional uneori fiind foarte rigide (fără schimbări care uneori se impun) limitează creativitatea antrenorului. În strategia şi tactica jocurilor sportive creativitatea este foarte importantă.

Se impune ca antrenorul să cerceteze şi să analizeze acele situaţii anormale ce duc la rezultate neobişnuite. Pentru efectele atipice, benefice totuşi, trebuie să cunoaştem cauzele care le produc.

Aceste efecte trebuie reţinute şi provocate tot timpul (operaţiuni creative), ulterior făcându-se verificări şi experimentări ameliorative. Antrenorul trebuie să cunoască în amănunt jucătorii şi echipa, nivelul de pregătire, performanţele şi rezervele sportivilor şi echipei.

Se impune cunoaşterea eficienţei sportivilor pe posturi permanente sau temporale (pe alte poziţii în cadrul echipei)  în funcţie de pregătirea generală a jucătorilor. Aprecierea unui jucător trebuie să fie completă şi complexă, urmărindu-se obiectivitatea în evaluarea acestuia.

Jucătorii urmăriţi a fi atraşi la echipă trebuie testaţi în noile condiţii de activitate. Pentru a ne da seama de valoarea jucătorilor vizaţi se efectuează:

Þ   Testarea medico – sportivă.

Þ   Testarea capacităţii de performanţă în pregătire şi în joc.

Þ   Concursurile pentru o echipă sau un post.

Pentru a forma o echipă performanţială, dinamica continuă a grupului se impune, obţinându-se rezultate optime în pregătire şi competiţii. Se urmăreşte să se aducă sportivii necesari pentru îmbunătăţirea jocului echipei, în general jucători tineri şi de perspectivă. Foarte relevantă este analiza şi cunoaşterea eficienţei modelului de joc anterior, urmărindu-se comportamentul echipei pe compartimente, momente, faze şi eficienţa echipei prin prisma parametrilor de joc.

Se stabileşte concordanţa dintre capacitatea de performanţă a jucătorilor şi concepţia tactică de joc. Se constată care sunt părţile puternice şi părţile slabe ale jocului. După stabilirea erorilor concepţiei tactice anterioare şi a jucătorilor ce nu corespund, nu se încadrează în noua concepţie de joc sau nu au disponibilităţi pentru o înaltă performanţă, se poate trece la faza în care se efectuează schimbări în lotul echipei.

Ţinând cont de toate cele arătate anterior, antrenorul ştie ce trebuie să facă pentru a obţine o creştere continuă a capacităţii de performanţă a echipei pe care o pregăteşte. Echipa (grupul sportiv) reprezintă un sistem social finalist performanţial. Conţine diferite tipuri de elemente:

Þ   Jucătorii şi repartizarea lor pe posturi în cadrul echipei.

Þ   Acţiunile (comportamentul sau conduita în teren).

Þ   Relaţii de colaborare între jucători.

 

 

 

PROGRAMA DE BASCHET PENTRU JUNIORI

 

 

TRECEREA DE LA UN NIVEL DE INSTRUIRE LA ALTUL SE FACE ÎN URMA ASIMILĂRII INTEGRALE A CONŢINUTULUI INSTRUIRII ŞI  A PROMOVĂRII PROBELOR DE CONTROL SPECIFICE FIECĂREI CATEGORII ÎN VEDEREA ÎNDEPLINIRII CERINŢELOR SPORTULUI DE PERFORMANŢĂ.